Poezii despre inspira, pagina 4
O toamnă-mpovărată de-așteptări
O toamnă-mpovărată de-așteptări,
Doar note triste mi-a adus pe liră
Și-n zile ca și nopți care se înșiră
Mereu îmi poartă gândul spre-alte zări.
Mai duc în suflet vechi înfiorări
Din anii-aceia ce mă tot inspiră,
Din tot ce-a fost nimic azi nu mă miră,
Când inima e plină de-ntristări.
Acele vremi îmi amintesc de tine
Cu toamnele când tremurau și plopii,
Aleea pietruită pân᾽ la mine
Pe care te-așteptam să te apropii.
Tu nu veneai, doar șoapte cristaline
În simfonia serii cântau stropii.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-am să trec în amintire
De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)
De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea anii mei petreci,
și am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului de veci!
De-am să trec în amintire,
te voi știi mereu
sol fertil pentru iubire
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne
tânără(...)
când,
eu
pescărușilor
uitării
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea luminii
mă inspiră cu slove muza mea de taină
luna și stelele mă umplu de vrajă
mai nou lumina-mi ține loc de haină
emană blândețe pe a toamnei plajă.
îmi ține de urat când stau de strajă
fiecare zi-i senină nobilă și faină
suflet ocrotit ca oul de coajă
lumina ți-e compresie pe rană.
Domnul m-a creat lumină de poem
îmi dă energie intră-n subliminal
mă rog, mănânc, iubesc, mă tem
să nu mă risipesc în cuget banal.
soarele mă învăluie cu lumina supremă
mă privesc în oglindă visătoare boemă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
Ce nu s-a-ntâmplat pân-acum niciodată,
Căldura amiezii, bizară, ciudată,
Inspiră o teamă de ce va urma.
Ceva-i strecurat în văzduhuri și-n umbre,
O doză de straniu e-n melancolie,
În frunze e, totuși, din nou, poezie,
Dar strofele ies dureroase și sumbre.
Doar noaptea aduce-a octombrie-n fine
Și frigul din casă mă pune pe jar,
Mă face să tremur și-n somn să tresar...
Sau poate doar faptul că nu ești cu mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva
Ce nu s-a-ntâmplat pân-acum niciodată,
Căldura amiezii, bizară, ciudată,
Inspiră o teamă de ce va urma.
Ceva-i strecurat în văzduhuri și-n umbre,
O doză de straniu e-n melancolie,
În frunze e, totuși, din nou, poezie,
Dar strofele ies dureroase și sumbre.
Doar noaptea aduce-a octombrie-n fine
Și frigul din casă mă pune pe jar,
Mă face să tremur și-n somn să tresar...
Sau poate doar faptul că nu ești cu mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul toamnei
Mă îmbrățișează toamna cu negurile ei,
Și rece îmi așterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.
Și șoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rostește prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.
Parfumul ei de brumă și de crizanteme,
Își face cuib în mine și mă ispitește,
E vreme de iubire și-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră și mă liniștește.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fermecată de amurguri
exprim sentimente la modul narativ
soarele poveștilor mă inspiră mereu
am un spirit de umor inventiv
scot din piatră seacă norocul meu.
fermecată de amurguri ce devin aurore
pot transforma tristețile în bucurii
în flux nemărginit se scurg atâtea ore
așteptând nerăbdătoare extazuri azurii.
îmi extrag energia de la rădăcini
seva vieții mele din lumina curge
vaste clarități răsar arbori divini
fecundati de iubiri demiurge.
muguri de speranță fericită gust
departe de amaruri de dezgust.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolero
ascult intens Ravel- sublim bolero
fericiri dansante vibrează sub piele
în cruciada vieții "voglio vincero"
sorbind setoasă lumina de la stele.
trăiesc emoții intense, mărețe
simt că zbor cu aripi măiastre
poezia timpului are acuratețe
cu chipul spălat de izvoare albastre.
cerul își descarcă tolba cu povețe
acum știu ce să fac cu menirea mea
nu port mască și cu naturalețe
voi răspândi prin versuri dragostea.
îngerii mă inspiră cu aleasă finețe
la colierul vieții să montez o stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psaltir
la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veșnicie
ore fără necazuri și fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.
credința mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuiește și în sufletul meu
dezleagă timpul de coșmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.
nutresc conceptul grațios al nemuririi
o lume fără timp și fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranțe cules din emisfere.
intervenția divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de mătase
e noapte diafană cu ea mă învelesc
și-aștept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coșmarul care adâncește abisul.
e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită și viața o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.
sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar știu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naște versul.
dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!