Poezii despre folosit, pagina 4
Coupe-papier-ul
cu lamă de toledo taie
firul în patru și foaia
în două părți egale
plicul nu scapă nici el
aproape că ai vătămat
scrisoarea cu litere mărunte
parfumată din belșug
coupe-papier-ul cu mâner
de fildeș folosit într-o crimă
pasională în biblioteca cu volume
vechi de la începutul lumii
îl așezi alături de tratatul de filosofie
smuls din lama coupe-papier-ului
ascuțit la polizorul cu piatră ponce
coupe-papier-ul taie sentimentul
de vinovăție după cearta
riguroasă cu femeia-dragon
scurtezi lehamitea adunată
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina de spălat
Cred că am pierdut un pas în punerea în funcțiune a mașinii de spălat.
Nici John nu m-a lămurit- a folosit repede comenzile,
aparent urmând aceiași pași:
pornire, rotire la quick 30, temperatura 40, start.
Mașina a pornit atunci mai greu,
Poate că nu era destul de încărcată cu rufe.
Mai este vreun buton de punctat?
Fiindcă mașina nu pornește,
La un moment dat se aprind intermitent beculețele
și cântă frumos
și atunci sunt nevoit să închid.
Acesta e un prilej de a-mi exersa mâna cu scrisul,
chiar și așa, tern- -
împreună cu cititul, cele mai bune ocupații ale perioadei.
poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grilaj
înconjurată din toate părțile
de gestica
acestor vremuri
în plină filmare a gîndului meu barbar
stau pe un trepied
țintă perfectă a corpurilor
de iluminat
un copil cu ochelari
se uită atent
în interiorul meu de adult
așteaptă un pic de suflet
unul din fier forjat sau măcar din
hîrtie
deși
imaterialul acesta
necunoscut
folosit în mod eronat
pe post de USB
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoarea "Nașterea Domnului Iisus Hristos"
Ne ridicăm privirea cerând îndurare,
Numele tău l-am folosit în deșert
Am privit în zare, nu am mulțumit,
Am spălat haine fără a ne purifica sufletele,
Ne-am închinat orgoliilor noastre,
Ne-am admirat peste măsură,
Neprețuind smerenia cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
Am nesocotit hrana pe care ne-ai dăruit-o,
Nu am îngrijit natura, distrugând-o zi de zi,
Nu am apreciat credința,
Nu ne-am închinat sufletele Fiului lui Dumnezeu,
Ne-am lăsat pradă instinctului animalic,
Fiecare crezanță rămâne adânca noastră cutezare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Zădărnicie" de Valentin David
Și dacă-a vrut să-i crească-aripa,
Cu brațul să despice norii
Și să întreacă-n zbor cocorii,
Iar timpului să-i fure clipa,
Să-și însușească universuri
Și luna s-o umple de vină,
Să fure soarelui lumină
Și să-l pecetluiască-n versuri,
Și dacă-a adunat avere
'N bijuterii și-n alte bunuri,
Riscând și apelând la tunuri,
La strategii și revolvere,
A vrut să fie zeu și rege
Și nimeni altul să nu fie,
Stăpân pe-o-ntreagă geografie
Și a-ncălcat oricare lege,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prescrisa
Sunt prescrisă pentru viața cu lacrimi și zâmbete,
Sunt prescrisă cu înger obraznic
Ce nu-mi dă voie să mă arunc
De la etajul tuturor vreascurilor pentru rug,
Ce nu-mi dă voie să nu iubesc.
Și când iubesc în mai multe finaluri reușesc să nu mor.
Sunt prescrisă cu moarte pe foaia matricolă a cerurilor.
Pixurile ce m-au scris au folosit mult roșu.
Ca să cad doar între cer și Pământ.
De fapt sunt prescrisă pentru îngeri.
Să le arat cum se greșește,
Cum se moare fără să mori:
Cum se iubește fără să fii iubit,
Cum se iubește și să fii iubit
Cum se regăsește iubirea renunțând la rețeta colorată a sinelui.
poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu când o să mă fac mare o să fiu om
eu când mă fac mare vreau să fiu aom
sau așa se spune
oricum în golurile alea au fost ochi
da
au fost ochi și au fost frumoși
care mă trezeau dimineața doar ca să văd printre gene
chipul tău
o umbră netedă
îmi răsuceam în somn golurile
le întorceam către mine
ca pe un ornament de brad prea folosit
și când mă fac mare vreau să fiu aom
să agăț două trenuri și să le înnod
așa
ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine
sau să desprind șinele și să le mănânc
dimineața golurile se umplu de ceva vâscos și greu
[...] Citește tot
poezie de Dana Mușat
Adăugat de Dana Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămara de fructe
Deschid cu grijă ușa la beci de cum ajung
Cu cheia lucitoare de-atâta folosit,
Atent să nu audă nevasta, stau smerit
Și-mi reproșez cu ciudă că am uitat s-o ung.
Mă răscolește gustul aromei pe furtun,
Simțit chiar de pe timpul când e paharul gol
N-apuc să umplu cana că mă și simt matol
Nu scot pe cep licoarea, că doar nu sunt nebun!
Evlavios, cum altfel, chiar dacă nu mă crezi,
Luminii lumânării i-arăt paharul plin;
Cu gândul la nevastă, în cinstea ei închin
Și mă feresc de grindă să nu văd stele verzi
Nici de această dată nevasta nu m-a prins...
Pun vin la balamale, să plec fără emoții,
Evit astfel din fașă în capul meu comoții,
Închid enorma ușă și... mă trezesc din vis!
poezie satirică de Dumitru Râpanu (2013)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul Corsar
Vânturile urlau, valurile se umflau,
Cerul era înnorat, de-un gri murdar,
Când echipajul cu ochii-n flăcări, pe-o navă fără nume,
A tras alături de ultimul corsar.
"De ce-aleargă velierul cu velele întinse-n furtuna hohotitoare,
Când celelalte nave le țin de vergă strâns înfășurate?
Spune, veniți de pe coastele Salvadorului* cel sfânt
Sau din golful Caraibelor îmbelșugate?"*
"Venind de pe-un țărm necunoscut, dintr-un golf de sondă* neatins,
Navigăm fără compas și cârmă pe unde lipsite de hotar;
Deasupra, dedesuptul navei noastre mor păsările mării și rechinii
Iar ea-i condusă de ultimul Corsar."
"Pe stâncile Capului Verde se vor auzi-n această noapte
O izbitură strașnică și-un muget infernal;
Iar mâine apele, gemând, vor trage din străfunduri
Epava și cadavrele la mal."
[...] Citește tot
poezie de Thomas B. Macaulay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fug din orașe, din temple, din locuri...
Fug din orașe, din temple, din locuri unde, zi de zi,
Ți-a plăcut enorm să-ți asculți propria căinare,
Unde-ai folosit argumentele cele mai convingătoare
Ca să mă faci să renunț la ceea ce nu puteam înlocui.
Jocurile, măștile, turnirurile mă plictisesc și-oftez,
Și mi-i străină orice frumusețe care nu îți aparține.
Și-astfel încerc să-mi ucid iubirea pentru tine,
Încercând o altă imagine ochiului s-asociez,
Sperând să scap de gândurile tandre de mai ieri.
În desișurile pădurii am găsit ascunsă o cărare
Și rătăcind prin labirint am încercat din răsputeri
Să mi te-alung din minte. N-am reușit. Prin urmare
Doar în afara trupului mai am loc de trăit
Sau poate în exil, ca un surghiunit.
poezie de Louise Labé, cca 15221566, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!