Poezii despre folosit, pagina 3
Gânduri ascunse
scoate fum
- pentru o prietenă
scoate fum de analiză matematică
toată ziua transpiră limite
și sume riemman
a folosit teorema lui cauchy-lagrange
mai mult pentru descântec
descântec de deochi
am eliberat-o din sclavia versului parșiv
scris de-un scamator
fugit în franța să scrie pe trotuar
am așezat-o la masa postmodernilor
uneori o injectez cu haiku
senryu
tanka
și gogyohka
pentru diversificare
am dezmembrat-o și
i-am dat o nouă formă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce ?
Cum să visez că-n viitor când nu-s nici în prezent
Iubitul tău, căci tu nu mă iubești,
Așa ți-am stat în umbră permanent,
Dar nici că vrei să-mi spui ce îti dorești.
Sunt bumerang, și-un ochi din care lacrimi se mai storc,
Ești sigură de mine că nu am cum să plec,
M-arunci cu ușurință căci știi că mă întorc,
Dar oare pentru ce sau pentru cine mă întrec?
Așa copil naiv în ale vieții sunt,
Și mă opresc adesea -n prag și mă gândesc,
Am anii care-i am și sunt cărunt,
La ce mi-a folosit în viață să iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașii hoților din Roma
Vru Roma ca de ei să se salveze,
Căci hoții mișunau pe orice stradă
Și reuși, curmând oricare sfadă,
În Dacia mai toți să-i exileze
De-atunci, ei continuat-au să viseze,
Ca Roma iarăși pradă să le cadă
Au folosit "emanciparea" nadă,
Dorind urmașii să-și îndestuleze
Iar vremurile astăzi s-au schimbat
Urmașii-n Cizmă s-au "repatriat"
Dar stirpea lor, la noi nu a pierit,
Mereu ne fură-n chip nemăsurat,
Îi întâlnim cum nu ne-am fi dorit
Și astăzi, în structurile de stat.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele bune
deși nu e o dimineață senină
semnul ei devine tot mai clar
am fost amândouă duse
de nas
și eu
și viața
niște globuri de aur
dansează în ploaie
ca grațiile lui zeus în olimp
răzvrătiții n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanție
a zilelor bune
care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele bune
deși nu e o dimineață senină
semnul ei devine tot mai clar
am fost amândouă duse
de nas
și eu
și viața
niște globuri de aur
dansează în ploaie
ca grațiile lui zeus în olimp
răzvrătiții n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanție
a zilelor bune
care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 76
De ce în vers nu-i nouă strălucirea
Ca nu cumva să fie pieritor?
De ce să nu-mi îndrept și eu privirea
Spre stilul fandosit și novator?
De ce să scriu și-acum ca-n altă parte
Și tema s-o păstrez în vechi veșmânt,
Ca orice slovă numele să-mi poarte
Precum moștenitorii pe pământ?
O, dragul meu, eu scriu doar pentru tine,
Tu și iubirea, teme ce-am slujit;
Cuvinte vechi îmbrac în haine fine
Și folosesc ce s-a mai folosit.
Cum soarele-i și nou și vechi pe sus
Și-a mea iubire spune ce-a mai spus.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul mă-nchide între ziduri
Sub piele, nervii mei se scaldă-n lumină
cu subțirimi de simțire îți pot măsura
înlănțuirea în care vrei să mă prinzi,
nu mă las folosit pe umerii tăi de floare
și mă zbat să scap din pânza țesută abil
ce mă înfășoară mereu în straturi.
Îmi vine să strig în tăcerea care mă domină,
orașul mă-nchide între ziduri
și pune la porți zăvoare ascunse,
tu mă privești de pe zidurile înalte
stând nevăzută ca o fantomă de ceară
ce mă privește cu o candoare
împietrind voința leului hăituit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecții pentru când ți-e foame
"Mă iubești?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărțile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
și s-a așezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls țigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerșit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubești?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XIII
Să fugi de bun rămas, precum ar fi
în urma ta, cum e sfârșita iarnă;
căci printre ierni sunt ierni: nu poți sfârși
iernând; deasupra inima-ți aștearnă!...
Să mori cu Euridice-n veci, și cântă
slăvind; coboară-n așternut cleștar;
cu cei ce pier în haos mi te-mplântă
și-n freamăt sfarmă-al cupei sunet rar!
Să fii, deși părtaș al neființei,
al eului temei statornicit,
deplin plinind ce-o dată-i dat ființei;
Tot ce-a fost mut și orb în rostul folosit,
belșugul firii grămădit pe-un umăr
râzând l-apropie, călcând tot ce e număr.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am crezut că
am încercat să
am vrut jur că am vrut
turui întruna sperând să
la aproape 35 de ani
când în țara asta ești un om hârșit
sau unul deja terminat
recitesc un caiet de la 17
și ajung la paginile în care am scris
cu mâna tremurându-mi doar
de ce de ce de ce de ce de ce
n-a folosit la nimic
nici încrederea în ceea ce aveam de făcut
nici speranța nici încurajările iluzorii
sunt patetic ai dreptate criticuțule
care acum hăpăi zglobiu căcatul
boșorogilor despre care acum trei ani vorbeai
cu un dispreț nesfârșit
e nevoie de multă ticăloșie
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!