Poezii despre covor, pagina 4
De unde vin?
de unde vin?
dintr-o răscruce
de gust pelin
și altul dulce
în zborul lin
o adiere
de rozmarin
ca mângâiere
m-a rupt din flori
să te îmbete
cu reci fiori
de Dragobete
ca să rămân
la ceas de seară
lângă-al tău sân
dulce fecioară
purtat de dor
de vrajă plin
din ierbi covor
de-acolo vin!
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a sinucis să îi facă
pe plac îndulcind cu linia trupului
său trecerea pe sub ușă
a luminii provocatoare din hol
simetric (?!)
ea l-a mutat prea puțin mai departe
dar mai adânc mai minor
între parchetul de eunuc și covor - a
simetric (?!)
sângele pompat în calorifere cu fluierat
ușor ca de buză de miere a
re o cuplă sanguină a-parte: a lor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență
ți-a înflorit ziua în mesteacăn
iubire
mâțișor de iarnă
în vârf de ram
te așteaptă pe o frunză
dantelat nor plouă cu triluri
preludiul cunoașterii
verdele din suflete îmbujorează
arzânde nopți
secvențe-cadru clipesc
a la Lumiere
în spectacolul naturii
jos
fire timide țes covor de mătase
sus
acolo
tic-tacul măsoară simțiri
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna nostalgica!!
Ploi marunte incep sa cada
Printre codrii ruginii
A trecut inca un an
Sperand ca ai sa revii
Orice frunza care cade
Pe al naturii covor
O numesc "speranta mea"
Care plange al tau dor...
Dar se scutura copacii
Și vântul lin adie
Iar sufletul meu plange
De grea melancolie...
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi albastre
S-a așternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeași cărare
pașii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viață
umbrele nopții împletesc
flori de gheață
dintr-o tristețe de-a mea.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrie-mi ce vrei...
Scrie-mi ce vrei...
Stând pe un covor țesut la război
Aliniază ideile colorate din firele carpetei.
Scrie-mi cu pene de pescăruș
În plastilina trupului meu
Scrie-mi cu ochi în lacrimi,
De bucuria regăsirii
Scrie-mi că m-ai adunat
Alături de un fir de nisip
Păstrat în clepsidra cu miere polifloră...
poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze care ruginesc
Frunze ce astăzi ruginesc au fost odata-n floare
De multe ori au râs de multe ori au plâns la soare
Ca mai târziu în vara vieții de soare s-au îndrăgostit
Fără să aibă vreo scăpare
Mă uit tăcut la frunzele ce au căzut
Mi-e sufletul pustiu cu gândul la trecut
Sunt un covor de frunze la tine la picioare
De vei călca pe el, tu vei călca o floare
Aș vrea să fiu covor de frunze în calea ta
Aștept să calci pe el și vei vedea
Printre copacii dezgoliți ce-n urmă au rămas
Cuvinte de iubire șoptite într-un glas
Doi bătrânei vorbesc despre trecut
Au fost și ei în floare mai de mult
Ce liniște și ce melancolie în sine
Anunță afară iarna care vine
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino mai aproape
Vino mai aproape...
Pajiști de stele-ntre noi...
Noapte de vară
Împărățind ancestrală.
Vino mai aproape...
Câmpuri cu maci și-amintiri
Mângâie clipa,
Timpu-și întinde aripa.
Vino mai aproape...
Păduri de verde-aburind,
Spre dimineață
Îndreaptă a noastră viață.
Vino mai aproape...
Stau licuricii covor...
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria copiilor
Se-adună fulgi peste câmpie
Ca un covor imaculat,
În suflete fără păcat
Prinse ca într-o colivie.
De două zile ninge-ntruna
Și gerul aspru se resimte
Peste nostalgice cuvinte
Rostiri cuminți din totdeauna.
Privesc văzduh cernut de nori,
Și ce trist ar putea să fie...
Dar peste tot se-aud chemări
Între copii, la veselie.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimensiuni...
subconștientul meu pășea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală
și conștientul uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie
mereu cerșea un strop de paradis
la colț de apă șubredă dar vie
și când s-au întâlnit și contopit
într-un covor de liniște târzie
din eu -l meu subtil și răvășit
sorbeau dimensini de veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!