Poezii despre covor, pagina 3
Primăvară
A plouat, șoseaua-i udă.
Norii departe-au plecat.
Un covor de iarbă crudă
Pământul l-a îmbrăcat.
Soarele îl încălzește,
Aburii ies din pământ.
E primăvară! vestește
Ghiocel bătut de vânt.
poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-un vis
.. m-ai trezit
pe neașteptate
dansai
de unde nu era nimic
m-ai așezat
pe un covor de tămâiori
noaptea
a căzut peste noi
mai aproape de soare
nici astăzi nu știu cum
poezie de Eli Gîlcescu (13 iulie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori
Covor de flori parfumate,
Toate frumos colorate,
Sporesc farmecul naturii,
Lângă verdele pădurii.
........................
Flori de măr, flori de cais,
Flori de viață, flori de vis.
poezie de Dumitru Delcă (7 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A se vedea
A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Și îți arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
și sângele îl arunc covor
să pășești...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna poem diamant
Copacii
scuturându-și podoaba
într-un covor arămiu...
Gutuie aromate și struguri,
hambarele pline de roadele câmpului...
Acestea sunt toate bogățiile
anotimpului în care
copiii încep
școala.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Nu mai plantați peste mormânt trandafirii
Pe care-n viață i-a iubit atâta, ea:
De ce să o mințiți cu un covor de flori,
Căci nu le poate mirosi și nici vedea?
Ea-i fericită acolo și-așa o să rămână
Cu ochii acoperiți de-un munte de țărână.
epitaf de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Toamna...
în asfaltul răcit bine
se aud tocuri.
În pantofi de lac, negrii
flecurile cântă rapsodii
în re-major și re-minor.
Vântul frunza-n foșnet
o adie și părul mi-l despică.
Pământul ca un magnet
atrage covor multicolor de frunze.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o stâncă
O zi de iarnă
Într-o lună adâncă și întunecată de decembrie;
Singur,
Privind jos de la fereastra mea străzile
Pe care a căzut un covor proaspăt de zăpadă.
Sunt o stâncă,
Sunt o insulă
cântec interpretat de Simon & Garfunkel, versuri de Paul Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Frunză... o frunză sunt în zbor,
Încet... încet către pământ cobor,
Cobor mânat de-un dor.
Cobor să mă așez covor,
În calea unui muritor.
poezie de Aurel Rapa (11 aprilie 2016)
Adăugat de Ina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, fecior!
Toamna mă-ndeamnă să zbor,
Brațele, aripi de dor,
Frunzele, moale covor,
Pernă... de cad, să nu mor,
Bube să n-am la picior,
Mândră să-mi caut ușor,
Noră s-aduc, în pridvor,
Mamei. Adio, fecior!
poezie de Marius Robu (14 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!