Replici despre georgescu matei, pagina 38
Lucian: Deci, costumele astea ciudate vă protejează fonic... Totuși, când ești afară, îmbrăcată cu acel costum și vorbești cu mine, mă auzi.
Sonya: Evident că te aud. Costumele nu ne protejează de sunete ce nu ne-ar dăuna cu nimic, doar de cele mult prea ample, pe care le elimină în totalitate, astfel încât să nu le auzim. Dar pe tine, dacă nu țipi la mine, am să te aud, chiar și când port acel costum de protecție.
Lucian: Să țip?! De ce-aș face așa ceva? Nu-mi stă în caracter! Nu țip la nimeni, deci, nici la tine, evident. Sau mai ales la tine.
Sonya: Luci, dădeam doar un exemplu; nu înseamnă că tu procedezi astfel.
Lucian: Așa, deci... Păi, cu prima ocazie, poate o să țip totuși la tine!
Sonya: Poftim?!
Lucian: Doar ca să verific eficiența costumelor voastre.
Sonya: N-ai încredere în ceea ce ți-am spus? Vrei să mă verifici?
Lucian: Nu... Sonya, te rog! Doar nu m-ai și crezut! Ce-s nebun, să țip la tine?! Să fim serioși!
Sonya: Ah... Ești ciudat.
Lucian: Știu... Mi s-a mai spus.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, să vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred că ar trebui să mă retrag acum, așa că am să mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie să sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau să dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Mulțumesc pentru ajutor, Luci.
Lucian: N-ai pentru ce, Maria. Am spus numai adevărul și n-ar trebui să deranjeze pe nimeni. Cât despre tine, n-ai decât să faci cum crezi că e mai bine pentru tine. Nu trebuie să ne amestecăm, nici unul dintre noi, nu avem dreptul să intervenim în viața ta. Mai bine să-și vadă fiecare de problemele sale personale, să se descurce așa cum știe, cum poate.
Maria: Da, Luci, ai dreptate.
Lucian: Să știi, dom' director mi-a dat de înțeles, foarte subtil, nu în mod direct, înainte de plecarea în această misiune, că s-ar putea să ne confruntăm cu asemenea cazuri, adică ar fi posibil ca unii dintre noi să se căsătorească, dar nu mi-a dat și indicații clare, în legătură cu ce ar trebui sau ar fi mai potrivit să facem în aceste cazuri. În plus, nu mi-aș fi închipuit niciodată că tu ai putea fi prima dintre noi care va face acest important pas în viață și nu știu ce ți-aș putea spune; poate decât... Sincer, felicitări, din tot sufletul!
Maria: Mersi, Luci. Ești, ca de obicei, un scump.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Cât despre tine, acum, doar din cauza faptului că mâine e ziua mamei tale treci prin această perioadă "delicată", ești atât de nesuferit și ai aceste toane?
Lucian: Exact. Din această cauză.
Lia: Ca să vezi; băiețelul mamei cel răsfățat...
Lucian: Lia, te rog! Ți-am mai zis, nu mă lua peste picior! Nu-mi place.
Lia: Nici n-o făceam, Luci. Deci, te înțeleg. Dar parcă spuneai că asta-i doar una dintre problemele cu care te confrunți acum. Iar cealaltă? Sau celelalte, dacă ar fi mai multe...
Lucian: Despre acelea, prefer să nu discut, momentan!
Lia: Ah, preferi să nu... Atunci, te las singur. Dar încă nu m-ai lămurit asupra unui aspect. Și anume, când vei veni la întâlnirile noastre obișnuite?
Lucian: Păi, sincer, nu știu. Mai bine nu mă întreba.
Lia: Atunci, nu te voi întreba.
Lucian: Lia, mă bucur că ai venit! Prezența ta mi-a făcut bine. Serios! Mulțumesc. Și te rog, păstrează brățara, nu mai încerca să mi-o înapoiezi altădată!
Lia: Bine. După cum vezi, o păstrez totuși. La urma urmei, am primit-o de la... adevăratul Moș Crăciun, nu de la tine.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Fiul tău... Nu mi-aș fi închipuit niciodată, deși, practic, nu era greu de imaginat. Băiatul are cam aceleași înclinații și trăsături, ca și tine: Luci nu-i blond, iar de altfel, e matematician, ca tine, în timp ce domnul Enka nu suportă deloc matematica.
Traian: Te rog, nu-mi aminti de blondul acela acum; e ultima persoană despre care aș vrea să vorbesc.
Eugen: Te înțeleg. Îl urăști?
Traian: Nu, deloc; n-aș avea motive. E un om bun, demn de toată admirația.
Eugen: Să știi, chiar e.
Traian: Sigur, altfel nu l-aș fi lăsat pe Luci în preajma lui; aș fi luptat din răsputeri pentru el, să câștig tutela, dar n-a fost cazul... În alte împrejurări, mi-ar fi plăcut tare mult ca acest om blond să-mi fie prieten apropiat, dar în condițiile de față nu e posibil. Prieteni sigur n-am putea fi, însă i-aș putea fi recunoscător pentru că i-a dat fiului meu o educație aleasă, l-a crescut cum trebuie, ba chiar l-a iubit ca pe propriul său fiu. Practic, nici n-am ce să-i reproșez acestui domn blond.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ar mai fi un lucru de lămurit, dragul meu. Tot de la distinsul tău prieten am aflat un amănunt care m-a pus serios pe gânduri: Domnul director mi-a spus că ai fi îndrăgostit de domnișoara consilier, cea care te-a reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului.
Lucian: Poftim?! Ți-a spus dom' director așa ceva?
Diana: Da... Eu așa am înțeles.
Lucian: Nu, mamă; poate ai înțeles greșit. Nu cred că dom' director a spus una ca asta.
Diana: Poate nu astfel formulat, dar ideea în sine era aceeași. Și te rog, Luci, dacă ești cumva îndrăgostit, de ea sau de altcineva, spune-mi! Nu-mi ascunde un amănunt atât de important.
Lucian: Mamă... Nu pot să-ți spun decât că... Dacă aș fi îndrăgostit de ea, ar ști și ea acest lucru, pentru că i-aș fi spus până acum, dar o poți întreba de dimineață, să vezi ce-ți va răspunde.
Diana: Nu, dragul meu. Nu-i nevoie! Mi se părea absurd să fii îndrăgostit tocmai de ea. Poate de domnișoara cea blondă, ea e foarte drăguță.
Lucian: Într-adevăr, foarte...
Diana: Nu știu de ce domnul director mi-o fi spus așa ceva.
Lucian: Nici eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Ce face Luci?
Diana: Stă. Ce-ar putea?! Nu-mi place cum te-ai purtat astăzi. Ai fost cam ursuz, mai ales față de familia domnișoarei biolog.
Iulian: Ce-ai fi vrut? Să par bucuros, când de fapt nu eram?
Diana: Ce motive aveai să nu fii?
Iulian: O grămadă. Dar cel mai mult m-a indispus faptul că l-ai lăsat pe Luci să rămână cu directorul în seara asta!
Diana: Doar câteva ore, Iuli... Nu puteam să-l refuz.
Iulian: Câteva ore?! Nu era oare de ajuns că a stat o săptămână întreagă la el? Și că, în plus, l-a văzut în tot timpul ăsta, zi de zi, mai mult chiar decât noi? Ce-i mai trebuiau câteva ore?
Diana: Te rog, fii înțelegător!
Iulian: Am fost întotdeauna; prea înțelegător, prea tolerant...
Diana: Iuli, te rog! N-are rost să ne certăm.
Iulian: Evident, n-are; nici nu vreau și nici n-am de gând. Așa că poți sta liniștită: Orice supărare mi-a trecut deja.
Diana: Mulțumesc. Avem destule pe cap, nu ne trebuia încă o grijă în plus.
Iulian: Sigur... Am să urc și eu puțin până la Luci. Crezi că l-aș deranja?
Diana: Nu știu. Încearcă!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Luci unde-i? N-a sosit încă?
Nistor: Se pare că n-a reușit, dom' profesor.
Eugen: Eu am mai venit în nava voastră, înainte de ora 08.00 și am stat până după 08.10, dar voi n-ați sosit. Se pare că ați cam întârziat azi, toți.
Alex: Așa-i. Am întâmpinat unele greutăți la plecarea de acasă, din partea unor reporteri prea insistenți; de abia am reușit să ajungem.
Eugen: Bine, vă scuz. Asta pentru că vă înțeleg. Aveți cumva nevoie de protecție în următoarele zile? Gardieni, ceva, care să vă păzească de furia mulțimii, deși, de fapt, acești oameni nu vă vor răul, dar curiozitatea lor îi împinge la acte nu tocmai favorabile vouă... Trebuie să luăm măsurile adecvate.
Alex: Nu știm, dom' profesor.
Eugen: Bine. Dacă vă hotărâți, să-mi spuneți, să vorbesc cu directorul, să rezolvăm cumva problema asta, să restabilim ordinea; aveți nevoie de oarecare liniște zilele astea, pe care n-o veți putea găsi altfel, îi atenționă profesorul. Și Luci? Ce-i cu el? Chiar nu știți nimic?
Alex: Nu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Nu se poate! Tu?! Să gătești pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găsești ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ți se potrivește. Ești matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar ști să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis așa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spațială, într-o misiune spațială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să gătești... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboți și alte mașinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Știi ceva? Oamenii au greșit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ți pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenție sau cucerire a științei. E foarte plăcut. Se numește gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de așa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai și tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ziceai că o să mă scapi de body-guarzi.
Lucian: Da; în schimb, am să-ți cer o favoare.
Lia: Favoare?! La ce te-ai gândit?
Lucian: Vreau să te rog să-mi permiți să te conduc până acasă, cu mașina directorului; încă mai am cheile de la dânsul, mi le-a lăsat până pe 27 iunie. În plus, scap rapid și de body-guarzii mei...
Lia: Să mă conduci până acasă? Nu cumva mă confunzi; cred că altcuiva doreai să-i faci această propunere... Spre exemplu, poate colegei noastre Maria, domnișoara blondă.
Lucian: Nu! Ce vrei să spui, de fapt?!
Lia: Doar n-ai de gând să susții că ieri n-ai condus-o pe ea, cu aceeași mașină?
Lucian: Nu, n-am să te contrazic; dar cum așa, mă urmărești?
Lia: Nici gând; v-am văzut ieri, nu știi? Ați trecut pe lângă mine.
Lucian: Așa-i; n-ai vrut să vii și tu cu noi.
Lia: Poate aș fi fost în plus; v-aș fi încurcat.
Lucian: Tu nu ne-ai fi încurcat deloc; de acest aspect s-au ocupat cei patru body-guarzi care ne-au însoțit tot drumul.
Lia: De ce n-ai scăpat și de ei?
Lucian: N-am vrut.
Lia: Dar acum, de aceștia, cum și de ce ai de gând să scapi?
Lucian: Hai cu mine!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!