Replici despre georgescu matei, pagina 39
Doru: Când ar trebui să aibă loc lansarea?
Lucian: Pe 27, dom' profesor.
Doru: Cu "Pacifis", nava ta, proiectul tău de diplomă; interesant! Aș vrea s-o văd și eu, dacă se poate...
Lucian: N-ați văzut-o încă, dom' profesor?
Doru: Nu, până acum nu, accesul în zonă era foarte restrictiv... Nu i se permitea oricui să ajungă în apropierea vehiculului spațial.
Lucian: Dacă vreți, aș putea să vă duc eu într-o zi, s-o vedeți.
Doru: Eu aș vrea, dacă ești dispus.
Lucian: Când doriți, dom' profesor.
Doru: Nici o grijă, eu n-am s-o zgârii, cum făceai tu cu mașina mea... Bine, mai vorbim noi... Acum întoarce-te în sală și spune-i profesorului tău de cultură civică s-o anunțe pe domnișoara să intre... Vezi cum dai tu numai peste foștii tăi profesori?! Dar pe Sever nu l-ai supărat niciodată, cu nimic, doar pe mine... De ce oare? Din cauza numelor?
Lucian: Nu chiar, dom' profesor, deși, se poate și din cauza asta. Dar, oricum, tot v-am simpatizat mereu. Încă foarte mult!
Doru: Știam... Luci, nu-ți face griji inutile. Nu vom lua măsuri aspre împotriva ta, așa că liniștește-te!
Lucian: Mulțumesc, dom' profesor.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Gata, Mihai! Cum e cu matematica pentru mâine?
Mihai: După două zile de pregătire cu tine, mă simt cu adevărat superpregătit pentru orice concurs la mate. Dacă te cunoșteam mai demult, până acum eram as; nu înțeleg cum de cei doi prieteni mai vechi ai tăi nu s-au orientat tot spre mate.
Lucian: I-a atras altceva, doar nu era obligatoriu să aleagă tot matematica; fiecare a mers pe drumul său...
Mihai: Și tu; de ce ai ales matematica?
Lucian: Eu?! Nu știu de ce; asta mi-a plăcut de mic. De fapt, cred că matematica m-a ales pe mine... Înainte de a fi învățat să vorbesc bine, corect, am învățat singur să număr și să socotesc, de parcă aveam matematica în sânge. Când alți copii preșcolari de seama mea se jucau cu diverse jucării, eu preferam să răsfoiesc cărți; cărțile de matematică. La întrebarea "Ce vrei să devii când vei fi mare?", aveam mereu, negreșit, un singur răspuns, foarte clar: "Matematician"... Așa spuneam oricui mă întreba. Matematica a fost, într-un fel, prima mea mare iubire...
Mihai: Prima? Interesant... Asta înseamnă că ar exista și o a doua; care ar fi aceea?
Lucian: A doua? Nu, nu încă...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lucian: Încă mă mai pot considera membru al echipajului?
Traian: Bineînțeles; ești comandantul! Nu s-a modificat nimic din cauza celor petrecute; n-a fost vina ta. Ai uniforma la tine?
Lucian: Cred că da; era în rucsac, pe care l-am protejat mereu, să nu-l pierd sau să se rupă. Am avut mare grijă de el.
Traian: Bine, va trebui să te îmbraci cât mai curând în uniformă. Poți merge în rezerva ta...
Lucian: Dom' director, nu s-ar putea să mă schimb la dumneavoastră, în cameră; n-aș vrea să mă vadă colegii așa...
Traian: Regret, Luci, nu se poate la mine acum. În biroul meu se află deja numeroase personalități, care mă așteaptă și nu pot fi deranjate. Cred că și apartamentul meu este cam ocupat. Mai bine să te vadă colegii astfel, decât acei domni...
Lucian: Atunci, dacă ieșiți dumneavoastră și dom' profesor, m-aș schimba chiar aici, în jeep.
Traian: Nu se poate, Luci, trebuie să te cureți înainte, altfel vei murdări uniforma. Ești roșu de tot, n-ai observat? Doar o batistă n-ar face față.
Lucian: Aveți dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ați văzut ce-i afară?
Maria: Da. Foarte multă lume. Agitație mare.
Mihai: Și-n plus, încă un transport.
Traian: Ah, acesta-i cu hârtia igienică. V-a sosit....
Nistor: Hârtia... Care hârtie, dom' director?
Traian: A voastră, desigur. Aseară eu și Luci am observat că vă lipsea, atât de pe liste, cât și din magazii; ați uitat-o!
Nistor: Am uitat-o?! Hârtia igienică?
Traian: Nu râdeți! E ceva foarte serios! Ce v-ați fi făcut în următorii ani fără hârtie igienică la bord?
Alex: Nu știm. Nu ne-am pus problema asta.
Traian: Nici nu va fi cazul, pentru că am reparat această greșeală prin această comandă.
Lucian: 20000 de suluri, dom' director?
Traian: Nu, Luci. Mi-am permis să măresc cifra.
Lucian: 40000?
Traian: Nu; 50000.
Lucian: 50000?! Dom' director, nu-s prea multe?
Traian: Ba da, dar nu se strică, iar dacă aveți suficient spațiu de depozitare, prezența lor nu vă incomodează. Dar dacă nu vreți atâtea, vor fi aduse la bordul navei doar câte considerați voi că vă vor fi necesare. Restul pot rămâne în Institut.
Lucian: Nu. Le vom lua pe toate.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Mă bucur că te-am putut ajuta cu ceva.
Lucian: Nu vreau ca ceilalți să observe că sunt neliniștit și îmi fac probleme. Trebuie să fiu tare, căci ei trebuie să aibă încredere în mine. Deși uneori mi-e atât de greu... De aceea m-am retras, dar tu m-ai observat; bine că nu și ceilalți.
Lia: Da; e greu să fi comandant...
Lucian: Mai ales când n-ai nici un sprijin din partea celorlalți. Nici măcar din partea ta; sau mai ales din a ta...
Lia: Eu ți-am acordat sprijinul meu, acum.
Lucian: Da, acum; doar acum... Întrebarea este dacă mi-l vei mai acorda și în continuare, de acum încolo...
Lia: Nu te aștepta la prea mult din partea mea!
Lucian: De asta mă temeam și eu. Păcat... Ne-am înțelege destul de bine. Sper numai să nu redevii ca mai înainte, când nu făceai altceva decât să mă cicălești. Poate că putem fi totuși prieteni.
Lia: Ce-ai spus? Prieteni?! Asta nu! Doar colegi, nimic mai mult. Nu uita asta niciodată!
Lucian: Sigur. Atunci... Mulțumesc pentru ajutor, colega. A fost foarte drăguț din partea ta.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Vă cunoașteți deja?
Lucian: Numai puțin, dom' profesor. Ne-am întâlnit de câteva ori, nu prea des, pentru puțin timp, absolut întâmplător, în urmă cu un an un an și jumătate. Domnișoară Maria, domnișoara Stela și tânărul Mihai, vă exprim felicitările mele pentru rezultatul obținut, prin care mi-ați devenit colegi; și voi... De ăștilalți doi mă săturasem deja.
Alex: Hei! Ce-ai zis?!
Nistor: Așa-i, șefu'! Ce tot vorbești aiurea?
Lucian: Nu vorbeam cu voi, mă... Sunt dator să mă scuz că nu v-am întâmpinat de la bun început, împreună cu Alex și Nistor, dar am vrut să vorbesc mai întâi cu domnișoara Lia, pe care, după cum v-ați dat seama, o cunoșteam binișor, pentru că, după cum am mai spus, am cunoscut-o întâmplător anul trecut. Mă numesc Enka Lucian și sunt bucuros că vom călători împreună spre misterioasa planetă Proxima. Sperând că și pe voi vă încearcă același sentiment, nu mai adaug decât că sunt încântat să vă cunosc și sper că și vouă vă face plăcere să mă cunoașteți.
Maria: Mie, cel puțin, îmi face o deosebită plăcere.
Lucian: Mulțumesc, domnișoară.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Bună ziua, domnule președinte.
Doru: Îmi poți spune Dragoste, domnișoară; e numele meu. Ia loc, domnișoară, te rog... Știi cum mă strigă unii colegi, domnișoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îți dai seama, domnișoară, ce plăcut poate fi să chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, să mai și vină, să se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, că altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc rușine. E cam aceeași situație: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Și dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine și pe la mine, că mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereții; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aș mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteți deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deși dumneata ești psiholog și psihiatru; probabil îți place să asculți oamenii și problemele lor, domnișoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare să mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles că pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine că aș putea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Mersi, mă, nărodule! Și tu?
Nistor: Eh, lasă, n-o să mor; mă descurc... Cum bine zice șefu', o să supraviețuiesc. Altfel cum?!
Alex: O să-ți fie cam greu, între noi toți.
Nistor: Păi, sigur, normal; deja începe să-mi fie cam greu, foarte greu... Hai, mă, nu-mi purta mie de grijă! Vezi-ți de doctorița ta! E marfă!
Alex: Chiar crezi?
Nistor: Sigur, mă, ce naiba?! E super! Ți-am zis încă dinainte de a fi plecat de pe Terra: N-are nici un cusur; decât pe acela că e doctoriță și e cam exigentă, dar, probabil, doar ca medic, nu și altfel, în viața particulară, de zi cu zi.
Alex: Da, mă, exact asta am descoperit și eu de curând la ea.
Nistor: Zău?! Ce să mai, sincer, mă bucur! Oricum, nu era și nici nu e de nasul meu. Știi doar; ți-am dat drum liber spre ea încă de atunci, dinainte de plecarea în misiune. Da' n-ai profitat până acu' de faptul că m-am dat la o parte din calea ta.
Alex: Deh, mă... Asta e!
Nistor: Sigur, asta e... Încă o dată, felicitări! Sincer, Alex, mă bucur pentru tine; pentru voi doi.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!