Replici despre georgescu matei, pagina 37
Maria: Deci, nu te prefăceai...
Lucian: Absolut deloc.
Nistor: Păi, cum să nu-ți aniversăm ziua, șefu'?! Mai ales anu' ăsta, când e data reală a zilei tale?
Lucian: Da, mă, data reală... Am, deci, 7 ani.
Maria: Cum adică, șapte?!
Lucian: Păi, din patru în patru ani, e a șaptea oară când îmi pot aniversa ziua reală.
Maria: Ah, șapte... Atunci, ești de abia în clasa întâi, bobocule! De asta faci atâtea... "prostioare". Asta explică totul.
Lucian: Da, acum de abia încep școala... Iar voi ar trebui să-mi fiți profesori.
Stela: Păi, dacă ar fi să ținem cont de "prostioarele" pe care le-ai făcut în ultimul timp, o să-ți scădem serios nota la purtare! Poate rămâi repetent încă din primul an de studiu.
Alex: Ei, hai, iertați-l! Măcar azi, de ziua lui... Și vedem noi cum rămâne și cu media aia de la purtare! Așa-i, Luci?!
Lucian: Mda... Bine, mersi. Cred...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sever: Lucian Enka.
Lucian: Da, domnule.
Sever: Treci în față și ia loc în primul rând, în partea stângă. Domnișoara Laura Stancu, în partea cealaltă, vă rog! Mă numesc Sever Forțan, sunt profesor de cultură civică în acest Institut; tu știi foarte bine, Luci... Lucrez aici de vreo... aproximativ 30 de ani și sunt vicepreședintele Comisiei Disciplinare. Președintele Comisiei va veni doar joi, la audierea finală, după care tot dânsul vă va comunica și decizia luată în urma anchetei pe care o vom începe acum. Acuzatul este Lucian Enka, iar reclamanta Laura Stancu. Ai ceva de spus în apărare, Luci?
Lucian: Nu.
Sever: Cum așa?!
Lucian: Nu mă pot apăra, pentru că, în primul rând, încă nu cunosc care sunt acuzațiile formulate la adresa mea.
Sever: Deci, nu le cunoști; nici o grijă, le vei afla în curând. Deocamdată, te întreb dacă vrei să te reprezinte cineva în apărare?
Lucian: Nu, domnule, cred că mă pot descurca și singur.
Sever: Treaba ta; cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Mai aveți nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneți, domnișoară.
Maria: De fapt, aș vrea să știu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu știu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aș sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălașe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieții animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitați.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteți lua.
Maria: Și... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aș avea unde să le depozitez? Și li s-ar asigura toate condițiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îți poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămurește-o tu pe domnișoara, te rog!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mda, sigur; ai dreptate... Nu trebuia să accept de la bun început, trebuia să fi refuzat.
Sonya: Însă de moment ce tot ai acceptat, nu poți da înapoi, trebuie să-ți faci datoria care îți revine, în calitate de comandant al misiunii, datorie pe care ai neglijat-o în ultima vreme.
Lucian: Poftim?! Greșești! Îmi fac datoria, așa cum știu.
Sonya: Nu-i adevărat! De la un timp, nu-ți faci deloc datoria, în nici un fel. De ce te-ai separat de colegii tăi, de ce i-ai lăsat singuri?
Lucian: Nu mă-ntreba! Nu cred că te interesează. Nu-i treaba ta.
Sonya: Ba este și treaba mea; mă interesează ceea ce ți se întâmplă, pentru că-ți sunt prietenă. Ți-am spus că știu ce s-a petrecut între voi. Știu din ce cauză s-a produs această separare. Știu cine și ce ți-a spus, dar asta nu explică deloc comportamentul tău, nu-ți justifică purtarea.
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, renunță la acest subiect!
Sonya: Sigur, lașule... Dar nu renunț deloc. Să văd, ce o să faci?
Lucian: Nu știu ce voi face, dar laș nu sunt, să știi!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Eu... Uff... Chiar am interpretat greșit, totul. Dar în acele momente nu mi se părea că aș greși.
Lia: În seara aceea, când ne-ai văzut împreună, la acel restaurant, a fost pentru ultima oară când am luat cina împreună cu el, a fost ultimul weekend pe care l-am petrecut împreună.
Lucian: Asta înseamnă că după acea seară, nu l-ai mai întâlnit deloc?
Lia: Chiar deloc, nu... L-am mai întâlnit, însă doar în scopuri strict profesionale, de luni până vineri inclusiv, de la ora 14.00 până pe la 19.00-20.00, cu excepția săptămânilor în care aveam ședințe la bordul navei; la acele întâlniri zilnice la care ar fi trebuit să participi și tu, însă tu ai absentat în această perioadă, în mod intenționat.
Lucian: Știu. Și îmi cer scuze, însă... Nu cred că mă simțeam în stare să iau parte la acele întâlniri.
Lia: De ce?
Lucian: De ce...?! De ce l-ai sărutat, atunci? Explică-mi, de ce?!
Lia: De ce te interesează?
Lucian: Pentru că... Mă interesează! Ce-a fost acela?! Un ultim sărut, de adio?
Lia: Nu, deloc...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Scuzați-mă, vă rog, dumneavoastră sunteți cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Și; ce-i cu asta? Aveți ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnișoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-ați ales-o. Sunteți liberă să vă alegeți orice considerați că vi se potrivește...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Nețoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigașa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puțin cam nepotrivit ca protecția să-mi fie asigurată de o domnișoară...
Petra: Adică ești nemulțumit că ți-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aș fi nemulțumit?!
Petra: Ar trebui să te consideri norocos că sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur că-mi veți asigura protecția și vă mulțumesc pentru asta, deși personal nu cred că aș fi avut nevoie de protecție, dar dacă dom' director așa a stabilit...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Eu nu de asta am venit aici, ca să vorbim despre păpuși; doream să-mi cer iertare pentru comportamentul meu. Îmi pare rău, fiule! Dacă poți, te rog să mă ierți; e foarte important pentru mine!
Lucian: Nu mă mai consideri indisciplinat? Un element rău, care te face de râs în fața celorlalți, îți strică reputația... Nu te-am dezamăgit?
Iulian: Nu m-ai dezamăgit deloc. Îmi pare rău, te-am acuzat doar, fără să te și ascult; trebuia să-ți dau șansa să-mi explici.
Lucian: Nu știu ce-ar fi de explicat. Nu am prea multe argumente în favoarea mea, deci, nu mă pot apăra; indisciplinat însă, nu am fost și asta ar trebui să fie suficient pentru a mă disculpa. Însă tu decizi dacă mă crezi sau nu.
Iulian: Prefer să te cred, fiule. Și să fiu de partea ta, chiar dacă mai cu întârziere. Vreau să te sprijin, dacă accepți.
Lucian: Știi ce, blondule?! În mod ciudat, chiar îmi lipsea sprijinul tău.
Iulian: Ah, Luci... Iartă-mă, te rog!
Lucian: Nu mă mai ruga. Te-am iertat deja, tată.
Iulian: Atunci, ce s-a întâmplat cu "blondule"?
Lucian: Blondule...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Șefule, mai mergem și azi în peștera aia? Din nou...
Lucian: Da, mă. Doar trebuie să ne lămurim și noi cât de cât, dacă se poate.
Nistor: Așa e, șefu', ai dreptate. Da' eu tot mai sunt claustrofobic. Și azi, la fel ca ieri.
Lucian: Știi ce, Nis... Eu am impresia că suferi mai mult de claustroprostie, nu de claustrofobie.
Nistor: Hai, mă, șefu'... Eu vorbesc serios, nu glumesc.
Lucian: Nici eu, Nis. Ai văzut destul de bine ieri că n-ai de ce să te temi. Nu există motive. Dacă ieri n-ai pățit nimic, poți fi sigur că nici azi.
Nistor: Bine, șefu', cum zici tu. Întotdeauna. Deși să știi că ieri m-am ales totuși cu vreo câteva cucuie zdravene de pe acolo, din cauza galeriilor mai joase.
Lucian: Păi, Nis, apleacă-te, ce naiba!
Nistor: Zău, șefu', la înălțimea mea, mai dificil de înaintat în poziția cocoșat. Încearcă tu, dacă poți! Nu crezi?
Lucian: Las' că te descurci tu.
Nistor: Am să mă străduiesc, șefu'.
Lucian: Deci, Nis, nu ne vei crea probleme? În cercetarea peșterii...
Nistor: Sper că nu.
Lucian: Poate scapi și de claustrofobie astfel, dacă-ți înfrunți temerile. Cine știe?!
Nistor: Aș, șefu', mai dificil... Nu se scapă așa de ușor de chestia asta.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dar, ce face?
To Kuny: Cine?! Ah... Lucian... Nu știu, scumpo. Să vedem ce are de gând tânărul vostru comandant.
Lia: Dar ce face? Nu-mi vine să cred! Plânge?! El?! Cum?! Eu... Niciodată nu l-aș fi crezut în stare de așa ceva.
To Kuny: De ce, draga mea? Plânsul e totuși un gest atât de uman. Prin asta dovedește că și el este totuși doar un om, o ființă umană, că are sentimente. La urma urmei, nu este deci, nici el, decât un simplu om, ca oricare altul.
Lia: Adevărat, dar... Luci?! Să plângă?! El... Emotiv, sensibil?! Nu credeam că lui i s-ar putea întâmpla așa ceva, nu l-am văzut niciodată atât de abătut, cu atât mai puțin plângând. Părea a avea tăria de a trece nepăsător peste orice, de a înfrunta curajos orice situație. Părea întotdeauna de neclintit, ca o stâncă.
To Kuny: Și totuși, draga mea, iată că nu-i mereu chiar ca o stâncă. E doar o ființă umană, dar ce ființă... Minunată! E Lucian, fiul celui mai bun prieten al meu, Traian, căruia îi seamănă atât de mult, în toate.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Știu și eu, dom' director? Și totuși, lăsați-mă pe mine să încerc mai întâi să vorbesc cu ele.
Traian: Treaba ta; însă tare mă tem că nu vei reuși nimic astfel. E puțin probabil ca domnișoarele să te asculte. În schimb, cu mine altfel ar sta de vorbă; foarte probabil că mie mi-ar da ascultare.
Lucian: Vă cred, dom' director, dar... Nu sunt pârâcios; asta nu se face! Mai ales între prieteni, iar eu le consider totuși prietene pe acele domnișoare...
Traian: Bine. Fie cum vrei tu, din nou. Se pare că ții cu tot dinadisul să-i faci pe plac colegei tale și să ajungi în fața Comisiei, când, de fapt, ai putea totuși scăpa... Ce vrei să demonstrezi prin acest comportament autodestructiv?
Lucian: Nimic.
Traian: Ah... Văd că nu reușesc să te conving că ar fi spre binele tău s-o vizităm acum pe domnișoara consilier sau să-mi spui numele câtorva dintre admiratoarele tale din Institut. Dacă tot nu rezolvăm nimic așa, stând aici, pe loc, să mergem... Te duc acasă; n-are rost să mai stăm degeaba aici.
Lucian: Dom' director, sper că nu v-ați supărat pe mine.
Traian: Luci, fii serios!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!