Replici despre georgescu matei, pagina 36
Lia: Știi, ai avut dreptate...
Lucian: Am avut?! Bineînțeles că am avut; eu întotdeauna am dreptate! Însă... În legătură cu ce anume am avut dreptate, de data asta?
Lia: Cu Sid.
Lucian: Ah, Sid...
Lia: Chiar era îndrăgostit de mine. Ba încă mai este... Și știu că m-ai avertizat că s-ar putea întâmpla astfel. Însă eu nu te-am luat în seamă, sub nici o formă. Nu credeam că mie mi s-ar putea întâmpla așa ceva, credeam că dețin controlul absolut asupra situației, însă m-am înșelat. Când l-am întrebat ce simte pentru mine, nu m-a putut minți, a recunoscut totul, cu o sinceritate dezarmantă.
Lucian: Și tu?!
Lia: Eu, ce?!
Lucian: I-ai răspuns sentimentelor lui, în vreun fel?
Lia: Nu, evident! Cum aș putea să-i fi răspuns?! Nu sunt îndrăgostită de el, absolut deloc. A trebuit să-i spun adevărul, oricât de dureros ar fi fost pentru el. Însă trebuia să fiu sinceră, nu l-aș fi putut minți, n-ar fi fost corect față de el; nu puteam să-i dau speranțe false...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnișoara prințesă a decis totuși să ne onoreze cu prezența dumneaei. Vă rog, poftiți, Alteță! Sunt sigur că se va mai găsi un loc liber și pentru dumneavoastră, Înălțimea Voastră!
Lia: Vă rog frumos să mă scuzați că am întârziat.
Lucian: Vai... Dar n-ați întârziat deloc, Maiestate! Ba chiar e o mare cinste să vă avem printre noi.
Lia: Luci, te rog... Nu fi ridicol! Mi-am cerut deja scuze. Am întârziat, știu foarte bine. Sper că nu m-ați așteptat prea mult.
Lucian: Nu, nu, desigur. Decât așa, foarte puțin, cam vreo... două-trei ore. Dar nu face nimic, Alteță! Ne bucurăm că sunteți totuși printre noi și ne onorați cu prezența dumneavoastră princiară. Puteați veni chiar și mai târziu, doar nu era nici o problemă! Ce contează? De ce să vă grăbiți?
Lia: Lucian, încetează! Îmi pare rău, am mai spus.
Lucian: Îți pare rău?! Dar cine naibii te crezi tu aici?! Îți bați cumva joc de noi toți? Ai impresia că am fi obligați să stăm toți degeaba ore întregi, așteptând după tine?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, se pare că ai scăpat fără să-ți sucesc gâtul pentru că ai trimis acel mesaj, fără acordul meu. Și nici nu te-am sancționat în vreun fel. Spune-mi tu, dă-mi o idee... Ce pedeapsă să-ți aplic?!
Mihai: Aș, comandante... Da, se pare că am scăpat ușor. Oricum, să știi, nici n-ai fi reușit să-mi sucești gâtul!
Lucian: De unde știi că nu?! Nu fi atât de sigur! Oi fi tu campionul, dar...
Mihai: Așa e. Ai dreptate. Tu ești singurul care mă poate provoca, ba chiar și învinge.
Lucian: Aș, de unde?! Mai văzuși?! Te pot învinge, doar cu ajutorul tău. Doar te-ai lăsat învins, nu-i așa?
Mihai: Nu, nu-i adevărat! Nu m-am lăsat deloc! Și să știi că nu glumesc! Nu cedez așa de ușor în fața nimănui, deci, nici în a ta!
Lucian: Vrei să spui că nu m-ai lăsat tu să câștig atunci?
Mihai: Nu, nu te-am lăsat deloc!
Lucian: Sincer, îmi vine greu să te cred, dar dacă spui tu, așa să fie!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: N-are sens să continuăm cu această discuție inutilă.
Diana: Luci, stai, nu pleca! N-am terminat de vorbit. Nu înțelegi că nu sunt de acord să iei parte la această misiune?
Lucian: Nu, nu înțeleg! Am 21 de ani.
Diana: Ți se pare cumva mult?! Nu știai, dragul meu, că în unele țări, tinerii de vârsta ta sunt considerați încă minori și au nevoie de acordul părinților în unele decizii importante în ceea ce-i privește; nu sunt lăsați de capul lor, ceea ce mie mi se pare foarte corect.
Lucian: Ha... Mie nu mi se pare deloc corect. De altfel, o fi așa în alte țări, dar nu și aici, deci nu mă interesează cum o fi acolo. Deși... Dacă mă gândesc mai bine, spre corecta ta informare, mamă, află de la mine că la 21 de ani, tinerii sunt deja considerati majori și în acele alte țări. În plus, aici sunt major încă de când am împlinit 18 ani, așa că nu mai avem ce discuta!
Diana: Stai! Luci, cu tine vorbesc! Nu-mi întoarce spatele! Nu fi nepoliticos!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ce-i? Ai ceva important să-mi spui?
Dora: În afară de faptul că plecați azi, peste doar câteva ore... Da... Ghici cu cine m-am întâlnit aseară, năroado?
Lia: Nu știu. Cu cine?
Dora: Cu colegul tău cel frumos, comandantul misiunii, Don Juan, norocoaso! E un tip super; superb...
Lia: Cu Luci? Zău?
Dora: Chiar cu el. Și m-a oprit, ba chiar a vorbit cu mine.
Lia: Serios? Despre ce?
Dora: Păi, ca să vezi... Despre tine.
Lia: Cum adică?! Despre mine?
Dora: Da. M-a întrebat, destul de direct, fără ocolișuri, dacă ai vreun prieten, adică, mai exact, vreun iubit.
Lia: De ce te-ar fi întrebat așa ceva?
Dora: Habar n-am.
Lia: Și tu ce i-ai răspuns?
Dora: I-am spus adevărul, evident, că n-ai nici un prieten și că n-ai avut niciodată.
Lia: De ce i-ai spus așa ceva?
Dora: Dar ce-ai fi vrut? Să-l mint?! Încearcă tu, dacă poți; eu n-am îndrăznit.
Lia: Ah, pricep; privirea lui intimidantă... Dar n-ar fi trebuit să-i spui. Oricum, n-are importanță.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Lia, e mult prea târziu acum. Și e întuneric. Foarte...
Lia: Asta era! Recunoaște, Lucian! Ți-e frică! Ți-e teamă de în-tuneric, pentru că ești un laș...
Lucian: Ce-ai spus?! Nu mă provoca! Nu sunt deloc laș! Și nu mi-e frică de întuneric, în nici un caz. Ar fi absurd!
Lia: Atunci, dovedește-mi! Demonstrează-mi că nu ești fricos! Pentru că așa cum te comporți acum, dai dovadă de multă lașitate...
Lucian: Ce tot spui?
Lia: Iepuraș fricos; îi e teamă până și de umbra lui...
Lucian: Hei, ai grijă ce vorbești!
Lia: Atunci, haide! Pierdem timpul degeaba, stând pe loc.
Lucian: Bine! Fie... Ai câștigat. Să mergem să vedem peștera asta afurisită acum, dacă asta-i ceea ce dorești. Vei vedea că nu sunt deloc laș și nici fricos. Dar, dacă se întâmplă ceva neprevăzut, vina îți aparține în totalitate. Va trebui să-ți asumi această responsabilitate, pentru că eu n-am fost de acord cu această incursiune de la bun început. Reține acest amănunt!
Lia: De acord. Să mergem!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sid: Și colega ta? Trebuie să sosească și ea, în curând?
Lucian: Nu. Ea nu va veni astăzi. Era prea obosită.
Sid: Înțeleg. Deci, de asta ai venit singur. Mă miram că nu sunteți împreună.
Lucian: Va veni mâine. Astăzi trebuie să ne descurcăm doar noi, singuri.
Sid: Și ne vom descurca.
Lucian: Bineînțeles că ne vom descurca. Dar să știi, chiar și eu sunt puțin obosit.
Sid: Dacă vrei, te poți retrage. Nu-i nici o problemă. Te înțeleg. După atâta petrecere, e normal...
Lucian: Nu, nu sunt chiar atât de obosit încât să nu rezist vreo câteva ore. Însă nu cred că aș putea face față unei noi incursiuni în trecutul planetei voastre. Nu m-aș putea concentra suficient și n-aș înțelege nimic. Am putea aborda un alt subiect, mai puțin încâlcit?
Sid: Sigur. Orice dorești tu. Doar să-mi spui.
Lucian: Atunci, aș propune să revenim în prezent. Ce zici, se poate?
Sid: Desigur. De ce nu s-ar putea?
Lucian: Minunat! Și cred că am putea rămâne în parc, pe o bancă, cel puțin un timp.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Să continuăm, atunci. Șeful securității misiunii, Mihai Ristea. Pe plicul pe care l-am desigilat aseară scria de fapt "șeful expediției terestre", însă era greșit formulat, șeful expediției fiind, evident, comandantul misiunii, deci, am corectat formularea. De profesie informatician și fizician, cel mai tânăr dintre voi a fost numit șeful securității, ceea ce înseamnă că el este direct răspunzător de protecția membrilor echipajului și a navei, sau altfel spus va trebui să vă apere, să aibă grijă să nu pățiți nimic, să nu vi se întâmple ceva rău, dar această grijă va trebui să o aveți desigur și voi, fiecare în parte, nu să lăsați totul în seama tânărului Mihai. Șeful securității, foarte probabil din cauză că băiatul a fost opt ani la rând campion național, european, olimpic și chiar mondial la lupte, la juniori, lupte de genul artelor marțiale sau cam așa ceva. Ceva nelămuriri, tinere?
Mihai: Nu, domnule director, am înțeles care-i rolul meu.
Traian: Mă bucur.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ar trebui să schimbați programul.
Iulian: Ce te face să crezi că pe celelalte posturi ar arăta altceva; doar e subiectul zilei?!
Lucian: Atunci mai bine stingeți-l!
Iulian: V-ați cheltuit banii primiți azi?
Lucian: Până acum, nici un leu. Dar banii noștri sunt în navă, i-am lăsat acolo, nu i-am luat cu noi.
Iulian: Foarte bine. Știți, domnișoară, pe colegul vostru, Nis, îl cunoaștem foarte bine, de mulți ani, iar înălțimea lui nu mai constituie o noutate pentru nimeni; 2,18 m nu ne miră deloc. Dar dumneavoastră? Sper să nu vă supărați dacă vă întreb ce înălțime aveți. Păreți cam scunduță.
Maria: Ah, înălțimea... Stau cam prost la capitolul ăsta, dar nu mă supăr că m-ați întrebat. Și nu doar par scunduță, chiar sunt. 1,53 m, asta e problema mea; am rămas cam mititică. Sunt foarte scundă, nu doar scunduță.
Iulian: Mică, mică; și scunduță, dar tare drăguță. Și deci aveți acasă foarte multe animale; Diana și Luci așa mi-au spus.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stela, am ajuns în dreptul rezervei mele. Aș putea intra acum, aici, la mine și...
Stela: Nu, nici să nu te gândești!
Lucian: Ascultă-mă, chiar am nevoie să dorm, sunt mult prea obosit.
Stela: Nu! Haide! Acum! Mișcă-te!
Lucian: Nu!
Stela: Ce-ai spus?
Lucian: Nu pot, doctore. Nu pot să merg mai departe. Nu pot; mi-e rău...
Stela: Cum adică, nu poți?!
Lucian: Stela, mi-e rău... Acum nu e oboseală; mi-e rău, foarte rău...
Stela: Ce tot spui, frumosule?! Luci! Cum? A leșinat... Ce înseamnă și asta?! Nis, Alex, Mihai! Veniți repede!
Mihai: Ce este?
Alex: Ce s-a întâmplat?
Stela: Nu știu. Pur și simplu a leșinat, dintr-o dată! Ajutați-mă să-l ducem în cabinetul medical. E destul de greu, ca să-l țin singură.
Nistor: Dar, ce-a pățit șefu'? Ce are?
Stela: Nis, ai cumva impresia că aș fi medium?
Nistor: Normal, nu... Dar ești medic.
Stela: Întocmai, medic... De aceea îl ducem în cabinetul medical, să aflu, după analize și consultație, ce are, pentru că nu pot ști dinainte. Eu nu umblu cu ghicitul!
Nistor: Ah, da... Ai dreptate.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!