dumitru matcovschi iarba

Şi florile se sinucid

Te-ai pierdut copilărie
poetul parcă întreabă
nu mai eşti fir-ar să fie
printre stelele din iarbă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (11 octombrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am încălecat pe-o brazdă
să trec valea cea frumoasă
păi ce-i raiul o fereastră
pe-unde vezi iarba de-acasă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (1 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un om înverzit

O singură dată
am văzut un câmp
pe care Radu Cătălin Melinte
se ruga la iarbă
să-i cosească duminica
ochii!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instanţa se retrage şi azi

Cătuşele
nu apără
nici
un
adevăr

Ca să fie
verde
iarba
recidivează

Justiţia
daltonistă
nu mai
face
diferenţa

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

alei răscolite
tranşee de melci
războaie ale indiferentei
nu putem fi toţi fluturi
cleioasele fiinţe pasesc
pragurile intime
iarba

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrarul de lângă pod

(şiroaie de lacrimi,
râuri interminabile de parcă aşa...)
mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie,
că stau întinsă pe muşchii unui abdomen apos;
încheieturile pocneau ca bobocii de trandafir în plină dragoste,
era cald, iar o parte din iarba verde mi se înfăşura pe gât,
căutam un răspuns din care să-mi curăţ cu o lamă sufletul,
să pot sădi, mai târziu, la piciorul podului,
o salcie.
sufletul, când se formează, are pereţi groşi
din el nimeni nu te aude,
poţi să ţipi, să baţi cu pumnii în zid,
nimeni nu te va auzi!
sufletul e o parte din iarba verde ce ţi se înfăşoară pe gât.
acum, dumneata, să-mi spui, de pe partea cealaltă a malului,
cum vrei să mori?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea de Înviere

În noaptea asta de lumină
Să ne rugăm la Dumnezeu,
Viaţa să ne fie plină,
De fericire tot mereu.

poezie de Dumitru Delcă (4 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi încă un sfat

Să nu îndrăzneşti
Nici măcar să gândeşti,
Răul altuia!
Că răul acela,
Tu îl vei avea.

poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

La tinerii noştri de azi,
înalţi, vânjoşi ca nişte brazi,
n-o să găsim niciodată
acea credinţă curată,
de părinţii lor lăsată.

poezie de Dumitru Delcă (4 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi este populat,
Satul e tot mai pustiu.
Timpul, în loc parc-a stat.
Totu-i mort, nimic nu-i viu.

catren de Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!