dumitru matcovschi iarba

Eu mă consider prieten cu viaţa,
dar ea, o fi prietenă cu mine?
Întreb şi eu aşa. Cândva se rupe aţa,
de pe pământ eu plec, viaţa rămâne.

catren de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în viaţă tu ai parte
numai de zile cu soare,
Vine dracul şi împarte
şi zile cu supărare.

catren de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cât trăieşte-îndură.
Îndură război şi ură.
Îndură viaţă şi moarte,
dar are perenitate.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa te doboară
şi intri în abis,
Când negrul te-înconjoară,
acceptă ce-ţi e scris.

catren de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat Universul,
Dumnezeu ne-a dăruit pământul.
Isus ne călăuzeşte mersul,
Maica fecioară Maria, gândul.

catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prânzul pe iarbă

Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi.
Pescarii şi poetul beau astăzi împreună.
Sclipeşte Ropotamo. Amiaza e în toi.
Rachiu-i foart tare. Şi pâinea-i foarte bună.

Muşcăm din roşii. Zeama ne curge pe bărbii.
Hamsiile, ca nişte bricege albăstrii,
Stau lângă brânza albă: iar pofta ne-o ascute
Măslina lunecoasă, sticloasa ceapă iute.

Când nu-i pahar, rachiul se bea şi cu clondirul.
Din gură-n gură trece cu aburu-i de foc.
Se spun poveşti, se cântă şi se mai pierde şirul...
Răsună cinci Na zdrave şi-un singur Hai noroc!

Poetu-ar vrea să doarmă, dar s-a făcut târziu.
Ne-aşteaptă-un drum pe mare, de-un ceas, până casă.
Şi marea ne trezeşte c-un altfel de rachiu,
Cu o furtună verde... Şi-i vânt!... Şi nu ne pasă!...

poezie de Nina Cassian din volumul Dialogul vântului cu marea (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi voi urca într-un tren...

într-o zi voi urca într-un tren...
cu raniţa mea cea grea în spinare
plină cu tot ce-am adunat de pe drum...
şi-n liniştea vagonului voi deşerta
toate amintirile mele de-a valma

le voi lua pe rînd şi le voi şterge de praf
cum iconarul şi-aşază icoanele la margini de drum
şi ele vor lumina şi vibra la fel ca atunci
clipe oprite în chenare de lemn afumat...

va străluci în soarele unei amiezi de demult
cîmpul cu iarba înaltă şi florile multicolore
tata încordat şi gol pînă la brîu şi coasa
şuierînd ca un şarpe de casă prin iarbă...
bunicul ghemuit pe prispa joasă de lut
cu pipa alene fumegînd în colţul gurii
şi păunul cu trupul lui arcuit pe şura cea veche
cu ţipătul tragic ca o chemare de moarte...

[...] Citeşte tot

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iarba creşte, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret (auto)

Vântul în păr
Muguri în nări
Frunze în os
Valuri în ochi
Nisipul în tălpi
Pasăre-n inimă
Iarbă în vine
Ploaie în tine

poezie de Mihaela Cătană (3 aprilie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraged ca roua

Nu coroane de urzici
cerul răstignit în iarbă
să fiu tânăr iar îmi zici
să-mi pun sufletul la treabă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 septembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!