padurea freamata

Privind paloarea de frunză veştedă, domol căzătoare, a soarelui, am închis ochii şi i-am ascultat apusul. Şi nu era o părere c-am auzit în căderea lui foşnet de frunze moarte, căci pădurea care-l privea a oftat adânc şi a lăcrimat căderi de frunze.

citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârşituri
mă gândesc când ai plecat,
despărţită de timp,
o umbră într-un asfinţit de soare
un zbor frânt...
şi zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
şi iubirea şoptită din suflet
eşti steaua mea ce mă priveşte
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce închizi pe jumătate ochii, în Joacă, şi ne arunci priviri încete? Încetează, încetează; zadarnică ţi-i osteneala. Acum suntem alţii. Tinereţea s-a dus. Năzuinţa noastră e pădurea. Rătăcirea a dispărut. Noi privim reţeaua magică a lumii ca pe un lucru de nimic.

citat clasic din Bhartrhari
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variantă la drujbă

N-o fi drujbă performantă,
Doar o coadă de secure,
Dar e-a lui pădurea toată,
Lume, lume!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul ţese
Frunzele în pelitar.

Via-n bocet se jeleşte
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubeşte
Că dulceaţa i-a trecut.

Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieţii,
Nunţile au fost sistate,
Au plecat petrecăreţii.

Vrabia la cosoroabă
Îşi repară aşternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ţine cu amărâtul.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mormăind în grota în care hibernează
ursul brun îşi caută pădurea
ursul alb îşi caută gheţarii
nici unul neînţelegând
unde sau de ce au dispărut

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o noapte de catifea şi de plumb, în care adierea molatecă a unui vânt fierbinte cerca în zadar să risipească pâcla ce închegase văzduhul. Zările scăpărau de fulgere scurte, pădurea şi grădinile posace tăceau ca amorţite de o vrajă rea; mirosea a taină, a păcat, a rătăcire.

Mateiu Caragiale în Remember (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Paşii tăi trec prin
pădurea sufletului meu,
culegând lumina
clipelor de mâine.
Vreau să-mi atingi
crengile cu speranţă,
să mă-nalţ în visarea
cerului,
pe o aripa de uitare
să-mi aşez lacrima...

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit şi "hotărât" un loc de aşezământ în pădurea de la Cheia. Dacă vom reuşi să ni-l facem, vom avea colţul nostru de linişte, aproape de Dumnezeu şi departe de lume. Vom fi cu picioarele pe pământ, dar vom trăi în cer...

Veturia Goga în scrisoare către Octavian Goga (27 iunie 1920)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea seculară

Mai regăsesc şi-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o margine de lut.

Doar calea până-aici îmi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceşii înfloriţi,
ce dau prin gard, mai încărcaţi ca niciodată,
când seara, din pădure, revemim grăbiţi.

Ajuns între stejari deodată mi se pare
că împrejur zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Privesc cu nostalgie locul de-altădată –
mi-arunc prin vreme ochii minţii înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!