padurea freamata

Plecarea ultimului străbun

Foşnet de frunze şi miros de toamnă,
Paşii urmează cărarea pustie,
Ascult pădurea ce mă cheamă solemnă,
Muntele tace, doar vântul adie...

Sunt obosit de prea multe minciuni,
În lume stăpân e doar banul,
Credinţa-i vândută pe slăbiciuni,
Şi văd peste tot doar declinul...

Un vultur în zbor îmi spune pe nume,
Şi lupul m-aşteaptă la capăt,
İntrarea secretă e sus chiar pe culme,
Văd stranii fantome în treacăt...

Tăcuţi mă privesc cu blândeţe străbunii,
Şi însuşi Zamolxe-a venit,
Mă-ndrept liniştit spre poarta luminii,
Pornesc către casa din infinit...

[...] Citeşte tot

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: De ce m-ai făcut unică, dacă mă vreţi cu toţii? (Pauză.) Mi-aţi legat cheia vieţii la gât, voi, moralişti, făcători de legi, descălecători, bărbaţi de stat, întemeietori de datini... Vă uitaţi la mine ca la un măr dulce. N-aveţi în cap decât femei şi războaie! Mi-aţi rotunjit formele şi-aţi zis: iată, aşa arată o maşină de făcut soldaţi! Simt cum freamătă în trupul meu milioane de tineri în haine militare. Cândva, din rănile lor sângele meu va curge.

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis frânt

În mirosul florilor
cine mai simte
apropiata putreziciune

civilizaţii înfrunzind între explozii
precum pădurea între două focuri

maimuţele mileniului trei
înşurubând banane de porţelan
în palmierii stâlpilor
de înaltă tensiune.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pădurea. Îmi place să trăiesc în liniştea pădurii, pentru că acolo pot vedea viaţa. Viaţa mea, viaţa plantelor, viaţa animalelor şi a păsărilor care cântă bucuria vieţii.

Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)rămânerea

N-am să-mi las decât o teacă,
cu obrăjori frumoşi ca ai tăi.
Să închid soarele odată
Printre pereţi şi vânătăi.

Iubesc pădurea ca un dendrofil
zâmbetul satiric de trandafir,
cu păr de crin cicatrizat
şi stins în amintiri.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trăiesc într-o lume
a frigului

peştii mor în ape sălcii

copacii adorm
sub cetini

gheţarii au obosit
să asculte
divina muzică
a zăpezii ce cade obsedant
peste pădurea în flăcări

şi se desprind
unii de alţii
pe albul impur

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vise şi flori

Dacă fiecare îndrăgostit
ar fura flori grădinarilor
visele s-ar contopi
într-o firavă înfăţişare
a unei lumi
peste care pădurea
ar topi lumina
în cântecul frunzelor...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă, Doamne

Azi aş vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniştea-i deplină

Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am

De pe Mureş în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Ţara Moţilor să-mi fie
Inima cât este vie

Şi aş vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii-ţi tresaltă şi râd ogurliu

Îţi ţipā în sânge personalitatea,
căpriul flămând, din ochii-ţi rotunzi,
freamătă la murmurul vieţii...

Înlăuntru, îţi vibrează libertatea
risipitoare de zâmbete printre izbânzi,
o, Miss, eşti mai mult decât îi trebuie dimineţii!

În roua azurie, te-oglindeşti gânduriu
iubindu-ţi prezentul cu patima-ţi verde,
luminezi fulgurant, străluceşti rubiniu,
versu-ţi mă frige, amarnic mă pierde,
fugarnici, sânii-ţi tresaltă şi râd ogurliu...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
şi ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai aşteaptă-mă

dacă vei şti că am oprit în nopţi şoapte
şi încă vântul va bate în geamul tău
să ştii că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ţi vegheze visele nopţii

dacă pădurea va aşterne paşii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
şi-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiţi
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieţii mele
plângând cu lacrimi de rouă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!