invatat

Ce am învăţat până acum ....

Faptul de a medita este vechi şi onorant, aşa că de ce n-aş
sta în fiecare dimineaţă, toată viaţa, pe coasta unui deal,
privind strălucirea lumii? Pentru că, apropiindu-te
cuviincios, încântarea, la fel ca dezastrul, este o propunere.
Poate cineva avea pasiune pentru dreptate,
pentru ideal, pentru sublim sau pentru sacru şi totuşi
să nu lucreze întru promovarea acestora? Eu nu cred.

Toate acumulările au un început, toate consecinţele au
o poveste, iar bunătatea începe cu sămânţa plantată.
Din mugurii gândirii scapără scântei. Evanghelia
luminii este răscrucea – indolenţă sau acţiune.

Aprinde-te sau dispari.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un zeu ciudat

beau nectarul florilor de gheaţă
apoi înalţ zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu ştiu când am învăţat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar ştiu că am puterea ca între două nopţi
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi

(Pseudomonorimă)

Inima-ţi bate în paşii mărunţi
Îngerii acum îs bătrâni şi cărunţi
Lunecă apa din mare în munţi
Şi se destramă încrederea-n punţi.
Curge sudoarea sărată pe frunţi
Vrei să te doară şi să înfrunţi
N-ai învăţat nici acum să renunţi
Mai bine ar fi să te autodenunţi!
Ţopăie vrăbii, sau joacă la nunţi
Argintul din clopot îl simţi şi-l asculţi
Eşti prizonierul- la fel ca cei mulţi
Vina o porţi. Te-ai născut, tre' să-nfrunţi!
Din pâine, cu lacrimi, abia te înfrupţi
Îţi vine ca lupii în hăuri să cânţi
Ţi-e teamă de viaţă, dar nu vrei să minţi
Mâinile stau la-chinare cuminţi.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet la ofertă...

Am strâns grămezi de suflet
Apoi le-am pus pe masă...
Şi le-am spus tuturor:
Luaţi... e gratis.

Şi au venit străinii,
Dar nu m- au inteles.
Cum să luăm pe gratis?
Fără nimic la schimb?
Deci, nu e marfă bună...

Şi mi-am chemat prieteni,
De aici şi pretutindeni
Şi s-au uitat miraţi!!!...

Şi mi-au venit copiii,
Mereu preocupati,
De şcoală de petreceri,
De fel de fel de lucruri...
Şi nici n-au observat....

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifrele

Unu este un cârlig
Cu nasu-ascuţit de frig,
Doi o lebădă frumoasă
Care a plecat spre casă.
Trei e un cocor în zbor
Spre ţări calde călător,
Patru, scaun răsturnat,
Pe el nu m-am aşezat.
Cinci, seceră cu coadă ruptă
Dintr-un lan de grâu se-nfruptă,
Şase, lacăt desfăcut,
Buzunarul l-a-ncăput,
Şapte este parcă-o coasă
Peste iarbă grasă trasă,
Opt sunt doi covrigi lipiţi
Pentru mine pregătiţi,
Nouă, lacătul întors
Ce din buzunar l-am scos,
Zece, un cârlig şi- un ou,
Mi-l face mama cadou.

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsăruică

Hai, păsăruici, veniţi din streaşini multe...
A fost o lună cine să v-asculte
Cînd ne cereaţi firimituri, la geam.
În ploi şi frig, făptura v-o plîngeam,
Strigindu-vă: - Piţuici!- -Copii!- şi -Fete!-
Veneaţi la noi cu bucurie, cete.
Ne-nţelegeaţi şi graiul, fată,
Din ţara noastră depărtată.
Ne despărţim de voi cu îndoială...
De mîine prispa va rămîne goală
A intristatului balcon de sus
Şi n-o să ştiţi măcar că noi ne-am dus.
Plecăm de lîngă voi cu un oftat...
De-abia v-aţi învăţat
Cu prieteni de pe alte tapşane şi păşuni,
Poate mai inimoşi, poate mai buni...
Rămîneţi în singurătate...
O s-aşteptaţi flămînde, fată mică,
Văzînd perdeaua trasă că nu se mai ridică.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii mei trag linii după mine

Ieri mi-am plimbat copiii cu sania visată,
Şi m-am gândit la mine, cel din copilărie:
Aveam un derdeluş, în loc de inerţie,
Şi legile frecării, din fizică, de tată.

Copiii mei n-au învăţat să-mpingă,
Le place mult mai mult să fie traşi,
Lăsând rugina de la cei doi plaşi
Ca două dungi, pe paşii mei să ningă.

Deşi sunt încă nişte copilaşi,
O bucurie sufletul îmi scurmă,
Căci fiii mei îmi vor călca pe urmă,
Cu două dungi ningând peste doi paşi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul

Dulce muză divină
mă îmbată cu vin
mă duce departe
de teroare şi chin
ăsta-i momentu' sublim
cer înstelat şi senin
că vreau s-o cer de nevastă
că poate nu mai am timp
şi frica de am s-o pierd
mă consumă încet
cele mai negre gânduri ies la
suprafaţa şi cred
că totul e un coşmar
să mă trezesc n-am habar
şi aparent dispar treptat
sub oceanul amar
e clar că n-am invaţat
să inot pe uscat
eu sunt cel ce poartă vina
din cauza mea cad

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Palade din Sursa directă (26 mai 2013)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinicie cu fluturi de lumină

Luna a secerat ogorul de zăpadă.

Fără putinţă de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolaţie.

Cu buzele fierbinţi
întinse după fluturii plăpânzi
– care ne aduceau din ce în ce mai aproape –
în cuvinte puţine
şi foame infinită
în respiraţia sângelui,
am învăţat să fim.

Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligaţii contractuale,
dar...

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj prin viaţă

am trecut prin viaţă ca printr-un voiaj
am găsit fericiri cântând la tot pasul
peisaje de poveste, splendori de miraj
au vibrat în suflet au străbătut glasul.

s-au născut vise din mândre magnolii
ca mii de bucurii în lanul de grâu
în izvoare limpezi s-au spălat orgolii
şi-am învăţat să ţin deznădejdea în frâu.

obraji îmbujoraţi ca macii din câmpie
au atras lumini, s-au aşezat pe tâmple
sub clar de lună în nopţi una şi-o mie
comoară de iubire am strâns din lucruri simple.

cu toţi cei dragi am petrecut zile de armonie
aştept în orice clipă minuni să se întâmple

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!