Epigrame despre femeie poezie, pagina 34

Fiinţa ce din morţi te scoală,
Chiar şi Mefisto i se-nchină;
Ne place că e dracul... goală,
Dar nu şi când... de draci e plină!

Femeia te intrigă şi-i vitează
Şi bordului dă mii de osanale,
În calcule îi dă cu zecimale
Şi pe şoferi rapid îi... suspendează.

Femeia e făptura cea mai dulce,
Dar pentru un pupic îţi ia acont,
Ca valul te întoarce şi te duce
Şi ai rămas fără un leu în cont!

Când se-mbătă cu nişte derbedei
A zis, lua-l-ar naiba să îl ieie,
Că măsa-i cea mai sfântă-ntre femei.
- Să nu uităm, şi mama-i... tot femeie.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

La chipul tău brunet, eu mă închin,
Femeie rea, cu trup de anacondă,
De nu mă vrei acum, de... Valentin,
Mă mulţumesc şi cu o bere... blondă!

femeie: Femeia e un aluat
Din care, bine frământat,
Obţinem spre-ntregirea firii
Perpetuarea omenirii.

femeie: O femeie-i orice lele
Cărei, orice hăbăuc,
Îi tot intră pe sub piele
Pân-ajunge sub papuc.

Prin relaţii, o femeie
Iar şi-a promovat bărbatul,
Confirmându-mi o idee:
Multe lucruri face... patul!

Au fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Nevastă-sa, femeie grijulie
I-a pregătit pescarului Ilie
De toate, pentr-o partidă ideală...
Nailon, cârlige şi... "fâţe" ca momeală!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 34 >

femeie poezie