Epigrame despre femeie poezie, pagina 33

Ea nu-i femeie oarecare!
Sfioasă ca o fată mare,
Se ruşinează din nimica,
Prostituata... Virginica.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i tot dai cu Postul Mare?
Eu-s femeie serioasă,
Dacă nu te simţi în stare
Stai tăticule acasă!

Îmi veni-n cap o idee
Să-mi mai caut o femeie
Şi-o găsii uşor, fireşte:
Cine-o caută-o găseşte!

Obţine bani şi-apreciere,
Fiindcă-n orişice condiţii,
Ea-şi face treaba cu plăcere
Indiferent în ce poziţii.

Contradictorie idee
Ce ar putea fi comparată,
Cu dârzul NU, spus de-o femeie
Pe când se lasă dezbrăcată.

- Aici, pe la nudişti, la mare,
M-ai invitat prin voia ta,
Măcar acuma, la plecare,
Când mă îmbrac, nu te uita.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu poţi, spre-a ta femeie,
Nişte PANTE mici să urci,
Renunţarea-i o idee
Ca, pe altul, să nu-ncurci!

În viaţa mea, nici o femeie
N-a fost, s-alerge după mine,
Ci soţi geloşi, cu reteveie
Au tot făcut-o... mult mai bine

Plină de zâmbet şi graţie
Ea se implică în mod calculat:
Face în sex echitaţie
Numai cu cine se crede bărbat!

Nu mă-ndoiesc de-a sa menire,
Dar, zău, nu pot fi de acord,
Când eu îi cer leac de iubire,
Ea-mi dă pilule pentru cord.

<< < Pagina 33 >

femeie poezie