Poezii despre tina, pagina 30
Tristețe
În noaptea neagră, candelabru sumbru,
Mai luminează visele și viața
Deși visez, visez de-o viață-ntreagă
Simt cum încet, încet moare speranța.
Secundele le văd cum se ridică,
Ușor, precum un abur, către cer
Simt liniște, simt nerăbdare, frică
Și-n zborul lor, cu ele, vreau să pier
Mă-ntorc tăcut la existența noastră,
Dar nu sunt eu, e-o rază de lumină
Care pătrunde printr-o ceață deasă
Acum în întunericul din tină
Și mă trezesc sub un umbrar de nouri
Străin, tăcut, cu lacrimile-n barbă,
Părând că-aștept să se ivească zorii...
Dar mă întreb: de ce atâta grabă?
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teiului meu
e lângă mine de când lumea
și parcă vrea să vină mai aproape
îmi intră în spațiul vital
a devenit obișnuință:
îi spun toate secretele
iar uneori mă sfătuiesc cu el
în foșnetul lui mă trezesc
începutul zilei albastru
îl văd prin verdele frunzelor lui
când violent dansează
mă liniștesc: ziua va fi perfectă
alteori, suferă lângă mine în tăcere
pe seară
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love story
În ochii-ți de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
și-n sufletu-ți tandru, văratic,
nu pășește, subtil, nicio urmă...!
Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ți desferec, des, siderat,
lăuntru-ți de falnică zeie...!
Iubito, noi urcăm cu tandrețea,
pe funii lungi, de nisip și de aur,
ne strigă din nou tinerețea,
istorică (de acum) de tezaur...!
Și, Doamnă, un plus de trăire
renaște în ochii-ți, de-a pururea, verzi,
și murmure albe se-nalță din tină,
cu fluturi verzui și demenți de lumină,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzile
Mă' calule n-am nici un frâu
Să-l țină strâns o blondă frau
Să culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îți dau;
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth
Dați-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mă mână,
Mereu în calea lui Eol
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsit de femeia de ploaie
Am fost părăsit de femeia de ploaie,
am așteptat-o îndelung fără umbrelă,
n-a mai venit până am răcit.
Doresc să-i dăruiesc din temperatură
măcar câteva grade din speranță
și o îmbăiere în flori de fân copt
să mă țină minte.
Noaptea m-a sfătuit să renunț,
dar nu prea-mi convine
vreau să adorm în damf de țuică fiartă
și să-mi transpir părăsirea
ca un copil uitat în leagănul primăverii
cu ochii după păsări cântătoare.
Îmbrățișat de gânduri de dragoste
m-am trezit fericit în beția de lumină
și privesc umbra ploii în depărtare.
Neîntâlnită de nimeni femeia de ploaie
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar unde sunt pomii înfloriți?
primăvara asta
cârpită cu petice care mai de care
să ne țină oarecum laolaltă
făcută să funcționeze împinsă repede
în algoritmul celor 4 sezoane
de dragul obișnuințelor
al habitatelor de tot soiul
lăsată mai apoi liberă
ca un animal dezlegat din lesă
dându-i iluzia dumnezeirii
urmărită pe furiș ca un tâlhar
autoritar pusă la index
și noi!
marii pitici înghițiți de instincte
falșii eroi formal expiind în burta unui chit
șirul nesfârșit de neorânduieli afective
ale străbunilor... ale urmașilor
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
comparație
Un pui în coajă au spus unii -
Iată ce-i viața ce trece
În lumea strâmtă și îngustă
Viața nu-i decât o muscă.
La spital rază de soare doctorul zâmbește trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agață-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muștele îngheață!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Ușa se închinde-n urmă, pași se-aud pe holul sec
Asta-i viața din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viața ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Și la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot așa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Și prin ușa ce-o deschide...
Cine știe ce urmează,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanț
Ce scorojit e sufletul meu, Doamne,
Și desfrunzit de mult-prea aspre toamne...
Mi-a înecat speranțe noian de pâclă deasă
Și lâncede-anotimpuri, de tină, mă apasă.
Cu dinadins, văleatul, amar mă-nstrăinează
De tot ce-n mâlul vieții mi-ar ține mintea trează
De plumb mi-e viitorul la fel ca și trecutul
Și-n paradis de humă mă-mpinge, avan, urâtul.
Cu vremuri tot mai stranii m-alintă ziua fadă
E-o lume ce spre hăuri se-nghesuie să cadă.
E un vânt de nebunie ce-n ceafa lumii cată
E-un soi de frenezie tânjind spre Judecată.
Dă-mi, Doamne, ceasul sorții c-o oră mai în spate
Să simt din nou azurul la geamul meu cum bate
Și viu, țesând la vise, măreț să-mi pară anul -
Și Ți-oi plăti-n vecie cu cirta, cu toptanul...
poezie de Boris Ioachim (11 noiembrie 2009)
Adăugat de B. Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea amintirii
Ne vom aduce-aminte de toate pân' la urmă,
O, draga mea... Și dacă viața nu se curmă
Ci stăruiește încă închisă în morminte,
Atuncea și acolo ne vom aduce aminte!
Inertă de-ar sta mâna pe veci, și gura mută,
Ca două negre peșteri ce-arar își împrumută
Ecoul fără voie și cântă în furtună,
A noastre două inimi cânta-vor împreună.
De nu va vrea ce-i nobil în noi și ce-i lumină
Să-și amintească, totuși, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mânei de care-a fost sculptată.
Oricum, până la capăt aminte ne-om aduce,
Și oricât de departe destinele ne-or duce,
Mereu și pretutindeni, oricând și orișiunde,
Când mi-oi suna eu lanțul, al tău îmi va răspunde!
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun-rămas
Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.
Iubita mea, tu nu mai știi
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?
Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.
Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!