Poezii despre tina, pagina 31
Săracă fără tine
Orele par să fie eterne...
în spatele geamului închis,
tăcerea și noaptea așterne
visuri de-o zi pe ochiul închis.
Ceasul uitării în noapte aprinde
o candelă ce vrea să aștearnă
o umbră ce fruntea o cuprinde
în noaptea prea albă de iarnă.
Pe caldul mormânt răsar doar păianjeni
și gol de iubiri cândva desfrânate
în culori de iris și flori de stânjeni
ce te-au răpit în umbre uitate.
Boabe de rouă pe sâni se preling
spre adâncul alb de crinolină
și mâinile-ntinse parcă ning
chemări spre tavanul de tină.
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea (28 februarie 2017)
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi Ioane...
De ce râzi așa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!
Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Și pricină de cinstire.
Tu îmbeți de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâiești la lună
În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ți spună,
Nici nu-ți va pune cunună
Că dorești ce soarta n-are!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas în copilărie
Mă așezam sub brazi... Ca pe-o comoară
Strângeam în mână conurile gri.
Și pumnul strâns ar fi putut să doară
În amintirea blândă de copii.
Acum am mai crescut, poveri sunt multe,
Mi-e pumnul strâns a dor și-a neputință.
Ignor tăcut puterile oculte
Și mă aplec beteag, înspre căință.
Nu mai am munți, doar goluri de lumină
Plutesc în amintire repetat.
Și lumea mea acum plutește-n tină
Și globurile din copaci s-au spart.
Acum am brazi în gânduri. Și golașe
Sunt crestele poeme rezalit.
În mine amintirile se-adună
Preum se-adună credincioșii-n schit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă iloriană
Iloriene, lumea se împarte
În viață, în iubire și în moarte,
În viers și cânt, istorii și lumină,
În taină, în durere și în tină.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.
Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viață și în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Și ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala și durerea
Și ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ți este cumpănă de brazi.
În viers și cânt, istorii și lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada țării
În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul și cerul
Se-ntinde o țară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.
Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart
Zorind dimineți cu roua-nflorată
Să lase soarele să le țină de cald
Adiind peste ele cu raza-i bogată.
Aici, unde cresc ciutele, cerbii,
Unde lupii se strigă în grai românesc,
Strămoșii ne cântă din verdele ierbii
Dorind să revină în pas ostășesc,
Să sfărâme blestemul care face din țară
Să arate ca frații certați pe nimic,
Să împace-năuntrul cu ce e afară,
Să poată, iar, neamul nostru puternic
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada țării
În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul și cerul
Se-ntinde o țară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.
Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart
Zorind dimineți cu roua-nflorată
Să lase soarele să le țină de cald
Adiind peste ele cu raza-i bogată.
Aici, unde cresc ciutele, cerbii,
Unde lupii se strigă în grai românesc,
Strămoșii ne cântă din verdele ierbii
Dorind să revină în pas ostășesc,
Să sfărâme blestemul care face din țară
Să arate ca frații certați pe nimic,
Să împace-năuntrul cu ce e afară,
Să poată, iar, neamul nostru puternic
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsă de imaginație
rămași cu ochii ațintiți
unul asupra celuilalt
ca asupra unor monitoare
îndărătnice cu idei fixe
fiecare aruncându-și neputința... vina
pe seama celuilalt
încercăm
mici variațiuni
o nuanțare a fundalului
un shortcut pentru orice eventualitate
resetarea priorităților
adunarea detaliilor într-un recycle bin
chiar și un restart
rămânem aceleași două mecanisme blocate jalnic
din depărtare... apropierea ta maladivă
gestul uriașului rănit de moarte
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mită statuii mele
Eu, acela care, noaptea, stau de vorbă cu fantome
De prin visurile moarte-n lumea celor ce-or să fie,
Astăzi, duc statuii mele trei buchete hipocrome,
Să i se imprime-n soclu,
Să îi pară, ca și mie,
Că sunt flori cu-arome-n come.
Și-am să-i zic statuii: "Hei! țí-am adus ceva, să taci
O tăcere mai cu viață, nu ca asta, de mormânt!"
Ce să zică o statuie? Ce să-i dai? Ce poți să faci
Ca să nu mai fie mută,
Să împuște vorbe-n vânt?
Pui, la gura ei, trăgaci?
Nu! În noaptea asta rece, duc, statuii, pălărie
Și-o așez mai pe-o ureche sau o trag pe frunte, mult,
Să îi țină cald prin cute și să-i pară că e vie.
Poate, doar așa, începe
Ce-o tot rog, și-o rog demult:
Să-mi recite-o poezie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă
Îți aduc slavă Ție, preadulcele meu gând,
În vremi de bucurie și când adorm plângând
Să Te măresc mă-nghesui, să Îți urmez alerg
Căci Tu mereu mă păsui pe calea Ta când merg.
M-ai ferit azi de rele și ieri și-n fiecare
Zi și noapte, ale mele purtări spre-mbărbătare
Le-ai îndemnat cu milă și Drept, așa cu Ești
Tu mi-ai făcut utilă voința ce mi-o crești.
Mereu mi-ai dat în cale persoana cea mai bună
Cu care-am mers agale sau repede-mpreună
Spre bucuria celui de Tine pus aici
Sau spre a mea trezire de lângă cei demonici.
Păzește-o, Doamne, iarăși cum știi mai bine Tu
Și dă-i îngeri tovarăși să-i țină sufletu'
Alb ca haina de nuntă în care-ai înfășat-o
În clipa-aceea sfântă când lumii ai predat-o.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia morții - dedicată poetului Mihai Duțescu
Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de-nmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!