tina

EU NU-MI DORESC PALATE!

"Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia
şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură."
(Matei 6: 19)

Eu nu-mi doresc palate aurite
Şi nici bijuterii sau nestemate,
Eu am comori de vise ferecate
În cerurile-atât de mult dorite
.
Căci le-am văzut cu Saul în lumină,
Când spre Damasc el şi-a aflat menirea,
Ca el m-aplec acum cu fruntea-n tină,
Descoperind că-i mai de preţ IUBIREA.

Şi nu mai vreau măririle deşarte,
Nici toate avuţiile adunate –
Gunoi de care Cerul se desparte
Când duhul trece în eternitate.

Vă las dar, vouă, aurul de jos,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă

Scriem cu sufletul
Pe coala universului,
Cu altfel de literea.
Cartea destinului ni se deschide
Ca un evantai de-ntrebări...
Bieţi călători!
Trecerea voastră se va opri dincolo
De virgula dintre două veşnicii.
Da, literele acelea sunt mari,
Croşetate din stele
Toarse de furca infinitului...
Au diacritice din comete, quasari...
E atâta strălucire în ele!
Iar sub ele, doar tină -
Oameni pătaţi de rugină.
Rugina urii, ori rugina durerii,
Un abis în care îngerii mor
Şi crucile noastre rodesc.
Ce trist! De-ar fi doar un vis!
Plouă cu sânge,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţe

Mai prizonier ca-n tine nu ar putea să-mi ţină
Nici cea mai neagră umbră sărmanul trup în sfori,
Când strig să mi te-arate mirajele-n lumină
Sau vocea ta să-ţi spună că-i timpul să cobori.

E mult de când splendoarea-ţi din temniţe cărunte
N-a mai zărit-o chipul ce pare-a fi străin,
Căci anii trebuit-au să-mi adâncească-n frunte
O nouă veşnicie spre-al ochiului declin.

Nu-i formă plămădită spre a-ţi slăvi conturul,
Nici mână ferecată cu lanţuri sau cu spini
Să-ţi mângaie sprânceana şi-apoi să taie şnurul
Ce ne-a unit iubirea în roase rădăcini.

Mai trec prin amintire şi leşul ţi-l desprind,
În suflet să-mi re'nvie din giulgiul suferind.

sonet de Ionuţ Popa (24 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag

Cu mult îmi eşti mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ţi ochiim
Şi atunci când îi revăd, privrea mea va şti
Subtil să-şi ţină paşi, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi eşti mai dragă, atunci când îmi vorbeşti,
Atunci când îţi exprimi cuvintele trupeşti,
Atunci când îmi şopteşti, la urechi, mă iubeşti,
Cu atât imi eşti mai dragă, atunci când mă doreşti.

Cu mult îmi eşti mai dragă, cu mult îţi sunt mai drag,
Şi-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o ţin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege

Ai de ales să-ţi fie drumul lin
Între Hiperion şi Cătălin
Ori dacă poţi, Rimbaud şi negustor,
Sărind alternativ într-un picior.

În lumea mecanismelor firave
-Rotiţe baletând pe largi octave-
De când te naşti şi până-n prag de stea
Şotronul strigă-ntruna că te vrea.

Tu lasă-te purtat de ceasul lor,
Rimbaud fii seara, ziua negustor
Şi n-ai să fii hulit, ci respectat,
Rotiţă într-un ceas demult stricat.

Degeaba strigi din ape de rugină
Că-nţepenit el s-a oprit în tină.
Ei văd că ceasul merge mai departe,
Iluzia din valurile sparte.

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa 'ncolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (4 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau puterea învierii

Doar prin Isus astăzi vreau
Să rămân mereu pe stâncă
Domnului să mă predau
Şi exemplu să i-l iau
Prin iubirea Lui adâncă
Al lui rob să fiu azi încă

Vreau puterea învierii
Să mă facă neclintit
Căci Părintele-ndurării
Azi pe căile salvării
Mă-ndreaptă spre infinit
Veşnic să fiu mântuit

Mă închin Isuse Ţie
Şi te laud te slăvesc
Căci îmi dai din Pâinea Vie
Slava-ntreagă a Ta fie
Eu Isuse te iubesc
Şi Numele ţi-l slăvesc

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De veghe în al timpului turn

Stau rezemat cu spatele de al timpului turn
în care, necontenit, un clopot tot bate
spre neodihna mâinii care mă sprijină de aer
şi a talpei ce opreşte a lutului zbor,
ce zădărniceşte marea universului roată –
nu ştie nimeni de când se-nvârteşte
ca să ţină odată-n căuş
strigătul de sete obosit de atâta urcuş –,
animal ce-şi leapădă la fiecare pas haina
şi la celălalt alta i se aşterne în drum.

Neastâmpăratul licurici mă va pierde
printre veşti de-ntuneric şi de răcoare.
Paznicul luminii se apleacă peste zori,
strigă neodihna neînvinsului somn
care cu zmeul a stat milimetric la trântă...

Un alt stăpân tot caută prin vremi neodihniţi sori
peste care, încă nimeni, nu s-a declarat domn.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium şi înşelare

Omule, câtă înşelare
Este zbuciumatu-ţi umblet!
Fugi prin viaţă atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viaţa timp nu are
Să ţi se îmbibe-n suflet
Cu măreaţa ei splendoare!

O, de-ai căuta Lumina
Şi-ai trăi cum ea te învaţă,
- Mai prezent în propria-ţi viaţă-
Viaţa ta ar putea să fie
Far în noapte şi făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veşnicie.

Dar cu inima-ţi haină
Zbuciumată pentru glie,
Viaţa scurtă o să-ţi fie
Însă zbuciumu-o să-i ţină

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (7 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!