minciuna are picioare scurte

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lut sugrumat

drumurile noastre nu pot fi uitate
nu pot fi ocolite şi nici evitate
drumurile noastre când scurte, când late
când cu raze stelare, când cu lacrimi pavate

privirile noastre din veacuri şi ere
s-au stins în deplină şi amplă tăcere
privirile noastre ţesute din vrere
şi fir de paiangen şi colb din unghere

şoaptele noastre mereu reţinute
mai stăruie încă în linişti cernute
şoaptele noastre, pe-alocuri durute
pe-alocuri stridente, pe-alocuri nevrute

destinele noastre ca şi orice destine
cu-ncetu, cu-ncetu se trec în ruine
destinele noastre, cu degete fine
sugrumă tot lutul din mine şi tine...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să fie (Scurt tratat asupra fricii)

O spaimă albă trece prin cuvânt
Ţărâna face scurte temeneli
Un fulger izvorât din mii de stele
Prin degete se scurge în pământ

Se spânzură copacii de un cer
Cu marea străvezie de bulboane
Şi pielea încreţită de frisoane
Îţi lasă pururi aerul stingher

Era să fie. Dacă ar fi fost
N-ai mai fi fost aici, acum
Ci dincolo cu totul. Ca şi cum,
Rosturile n-ar mai avea rost

Era să fie. Sute de ocazii
Au făcut balanţa să se-ncline
Spre semnul care l-ai trecut cu bine
Dar vezi că mai urmează alte razii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurică Dolete

Căruţa ca o umbră, calul şchiop,
Şontorogit şi căruţaşul cel miop
Şi-n urma lor şontăcăind la fel,
Păşea, în trei picioare, un căţel.

Astfel mi-l amintesc pe Aurică
Poreclit Dolete,
Care se lăuda cu singura-i avere:
Patru fete.

poezie de Dumitru Băescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac cruce

şi nici mâna pe biblie
nu pun în vecii vecilor
pentru neomarxiştii
de pretutindeni e ceva normal
se cred reformatori pentru că e firesc
să credem minciuna lor
au intrat în politică împinşi
de generalii din serviciile secrete
nu fac cruce şi asta spune totul
sunt specializaţi în fraude

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena

Suprasensibilă şi răzbunătoare.
Vorbeşte mult la telefon
Şi plânge frecvent.
O entuziasmează hokey-ul
Şi bărbaţii tineri.
Are spate îngust
Şi picioare groase.
În ochii ei nu se vede credinţa
Parcă aşteaptă să fie înşelată.
E bună şi geloasă.

Prietena mea.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa

cum aş putea să mă culc
cu ea dacă miroase a depărtare
cum aş mai trage de mine
să intru în patul măsurat cu picioare (?!)
care ar face
diferenţa dintre tine
şi tine şi tine si ea...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de timp

nici noapte
nici zi
nu-mi uiti tăcerile
îngheţate-n cuvinte.

munţi de iubire-mi rostogoleşti
la picioare
dând tălpilor aripi.

ştii să zbori
prin visele-mi toate
dezgolind orizonturi noi.

şi tac
să auzi
tot ce nu pot să-ţi spun,
veşnică iubire
uitată.

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motocuvânt (pentru motocicliştii prieteni pe care nu-i mai am şi nici nu i-am avut)

Trecea strada un om
şi mă puneam lumânare!
Din când în când se scuturau maşinile
de roţi
se auzea foşnind un deal pe o cărare
doar eu stăteam şi căutam un rost
la casca mea
pitită la picioare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

în astă seară
am să mă întorc pe ţărm
mă caţăr spre cer
pe picioare de lemn
să ascult ţipătul pescăruşilor
orele trec, topind înserarea
apar iarăşi zorile
e ziuă iar
din roua iubirii
un cântec sfâşie tăcerea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!