minciuna are picioare scurte

Valul

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi forme albe negre în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite tremură fug de sub picioare
apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta se amestecă se aşază cercuri
în locuri altele de până acum peste nisipul mişcător ce fierbe
pentru a se pierde în
valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului

într-un ultim sărut tulbure
lasă pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
un nelămurit amestec de nisip şi piatră
câtă vreme apele
se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare

nimeni nu înţelege mişcarea pietrelor

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate de-o secundă

Secunde de ghinion, linişte şi gălăgie,
Ori de eşec, succes sau şansă,
Surprinse uneori de a vieţii nebunie,
Sau zdrobite de gândurile ce apasă,

Sunt doar secunde cu miere sau venin,
Uneori ca zâmbetul de scurte,
Ca secunda când zâmbeşti unui străin,
Ce mai ieri sărutarea ştia să ţi-o asculte.

O eternitate durează secundele,
Ce te fac să vizualizezi,
Anii ce au dispărut ca undele,
Mai ieri erai tot şi azi nu mai contezi.

Şi suferinţa e la fel de trecătoare,
O secundă durează să te ridici,
Şi începi să uiţi cât de tare doare,
Iar rănile deschise se prefac în cicatrici.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baraba

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semeţ,
pe când cu lănci şi scuturi, cohortele străine
te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea vieţii tale îşi scutura podoaba?
Ca să te scap de lanţuri, de moarte şi ruşine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Şi pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de-ai ei urgie.
Şi-atunci mulţimea oarbă te-ai fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre veşnicie,
şi am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...

Te chem şi astăzi: Vino şi vom străbate norii!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul roz

Dragă Kitty sunt un triunghi liric
Dumnezeu Dragostea şi Cartea
Restu-i lectură suplimentară
Naivitate de doi bani
Să te crezi
cititorul ideal
al
Bibliei Iubirii
Să-ţi calci
rănile
în
picioare
Până
când
auzi
Simfonia Destinului
Calci
şi
te
înalţi

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (9 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alţii pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulţit ei nu s-au înmulţit
sau ei s-au înmulţit sau noi sau ei sau
şi fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara şi dimineaţa tot seară şi dimineaţă

acum în loc de copaci şi fiare, de-ntuneric şi frică
erau copaci şi fiare, întuneric şi frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport de complezenţă

Minciuna prinţe ne demască
Aici se moare în tăcere
Fiecare om devine-o mască
Râzând de propria-i durere

N-ai să duci la cap nici o anchetă
Interesul are mâna lungă
Cu bănuţii strânşi din câte-o chetă
Pe răboj mai tragem câte-o dungă

Cei mai mari o duc întruna bine
Oricine-ar fi în vârful piramidei
Lăcomia-şi trage pentru sine
Partea din strădania omidei

Vei pleca-ntocmind doar un raport
Şi trăgând de păr nişte concluzii
Businessul rămâne doar un sport
Zarurile - la cheremul muzii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curentul trece

mai întâi prin picioare, apoi
urcă la cap, dacă ai
imginea clară cu alcătuirea
(?!) tu
turor fiinţelor epocale (mai ales)
dacă se pleacă în spaţiu
pe bani prea puţin editaţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră este dulce "ca un fagure de miere",
E o muzică divină, dar constat des cu durere,
Că-i călcată în picioare, culme a nuruşinării,
De-agramaţi precum Dăncilă, proţăpiţi în fruntea ţării.

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă falsă

Enigma falsă-n epilog,
căzută într-o călimară,
voia să intre-n dialog
cu întrebările de-afară.
Nu bănuia că ar fi fost
doar o-ncercare inutilă,
silabe scurte, fără rost,
din incantaţii de sibilă.

Peretele din calea lor,
oprire necesar fixată,
rupea silabele din zbor
în fraza nearticulată.
Se întâmpla ca uneori
pe gura fără dop rămasă
să vezi, cuprinse de fiori,
poemele sărind pe masă.

De ciudă călimara grea
se revărsa pe cuvertură,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi îmbătarea

Vinul dulce-i o licoare
Ce se lasă în picioare.
Şi cel sec îţi dă de furcă:
El uşor la cap se "urcă";
Te îmbată vinul sec,
Cu cât capul e mai sec.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (8 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!