apa credinta

La doisprezece fix

unii încep să arunce din lucrurile
de care s-au folosit
o viaţă
nu pentru că nu le-ar şti rostul
ci pentru că aşa le este credinţa

arunc şi eu cu privirea
toţi norii promişi
până la capătul cerului şi
totuşi
miroase a ploaie şi a mult rânced
doar sângele fierbinte
ca o linişte
îmi urcă prin vene
contra cascadelor morţii

semaforul de la colţ s-a blocat pe roşu
e doisprezece fix

poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ilinden

Eu simt al limbii dulce sunet
Şi-mi place trandafirii roşii
La sărbători precum Ilinden
Să-i port precum purtau strămoşii.

Aceştia au luptat cu turcii
Pentru credinţa pe rit vechi
Şi limba s-o păstreze slavă
Tradiţiile lor străvechi.

Macedoneni din lumea toată
Cu Soarele în piept şi-n suflet
Îşi poartă steagul printre semeni
De Ilinden, ziua cea sfântă!

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar din darul sfânt

Darul ţi-e nepreţuit,
Rază de speranţă,
Acel crez nemărginit
Gând şi luptă pentru viaţă
Asta-i dar din darul sfânt.

Fiecare cuvânt
Oricare dintre pagini
Reflecţie, avânt
Mărturii şi imagini
Un şir nesfârşit de fapte
Lumină-s, credinţă în toate
Atât de mult aşteptate.

Aduc de fiecare dată
Speranţă împletită cu faptă.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Din nou coboară-Te-ntre noi, Isuse
Căci iarăşi turma Ta e rătăcită
Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită
A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.
De-abia se mai zăreşte ca prin sită,
A mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se îndepărtează parcă... Cine spuse
Căci stingerea ni-i singura ursită?

O, vino, iubitorule de oameni,
În sufletul bătrânei lumi să sameni
Din nou credinţa cea nemuritoare..

Cunoaşte-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Când întinzându-Şi mâinile amândouă
Asupră-ne, va zice: "Pace vouă!"?

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrednicie

Peste Soare este vrednicia mea,
Este viaţa mea.
Răsăritul este lucrarea
Destinului meu
Păstrat peste roua dimineţii.
Credinţa sufletului
Este jurămîntul iubirii
Strecurat în pîntece seculare.
Crestele puterii sunt razele Soarelui
Supuse pornirii iubirii,
Pregătită pentru sublima Lumină,
Vrednicnică de petalele neîmplinite
Dansînd pe streaşina dorinţei.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dă-i tu azi

colţ de rai atâţi am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toţi să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpaţi
în români să-nscrie dorul
de-a fi toţi — oameni curaţi

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem ţintă — căpătâi
şi pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miel

peste ceva timp va fi ieri,
din nou,
a trecut Paşte, am mai mâncat un ou,
am dat crez iar la învieri.

port în imagine pe mielul-sacrificiu,
din care muşc...
parcă mă împuşc
când ştiu că n-a clintit la ultimul supliciu.

nu mă mai plâng, că mă tot trec,
căci nu sunt cast;
omor pentru al meu fast,
doar să petrec.

de ce mă-nchin atunci,
cerşesc credinţă
că sunt mai bun... copia de fiinţă,
cu-i mă aseamăn... şi-omor altora, prunci.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul

Răul s-a întins şi ţi-a cuprins fiinţa
Şi simţi prezenţa lui întunecată
Te-ai tulburat şi ţi-ai pierdut credinţa
Şi-acum purtarea ta e desfrânată.
Eşti ataşat de lumea materială
Doreşti averi, putere şi renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Şi râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voinţa poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepţi spre lucruri mai plăcute
Şi inima din nou să-ţi fie vie.

Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.

poezie de Octavian Cocoş (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui ateu

N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Şi nu pot să-l contrazic.

De credinţă dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Şi nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că aşa făcea de mic...

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nostru

Te îmbrac în fantezie
te pictez în vers şi gând,
tu eşti ploaia din poeme
muza mea, condei şi cânt.
Neodihnă-mi eşti pe tâmple
si mă chinui si te strig,
m-ai chemat în noaptea tainei
pe un petec de cuvânt.
Eu, lactee neatinsă
tu regat de sentiment,
şi-mpreună suntem sensul
ce învie-un legământ.
Verzi priviri cu stăruinţă,
ce hrănesc acelaşi gând
într-o singură credinţă
o iubire şi-un destin.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!