Poezii despre apa credinta, pagina 31
Numai o clipă
Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor,
Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.
Nu ceri credință neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci știi, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.
poezie celebră de Matilda Cugler-Poni (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de buzunar
am luat drumul călătorului
destinului din buzunar
de la intersecția cumpenei
unde nimeni nu a lăsat
o sticlă plină...
de suflet necăjită
nu vreau...
să beau amarul sorții
copii se joacă în cauciucuri
și dau foc cerului
hârtia ziarului minte
scânteie nu a fost...
ci fără de minte
nu sunt cocoșatul catedralei
chiar dacă am față cu spini
am suflet și credință
fără să spun de...
om
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai atunci
Aproape unul de altul
Ne putem doar răni,
Departe unul de celălalt
Nu putem trăi...
Sentimentele ne sunt egale
Ca loviturile ce ni le dăruim,
Deopotrivă mortale
Atunci hai,
Învoiește-te la un joc
În care eu să-ți fiu
Putere și noroc,
Iar tu să-mi fii
Altarul și aripa
În care să-mi adun
Credința și risipa,
Atunci hai,
Ca-n fiece deschidere de floare
[...] Citește tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1977)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugați-vă, prieteni
Poate că Domnul s-o-ndura de mine,
Poate că Domnul s-o-ndura de noi,
În Ghetsimani să nu ne ia somnul,
Cocoșul să nu cânte de trei ori!
Puțina e iubire pe pământ,
Repede-i clipa cea mult iubitoare,
Credința nici cât bobul de muștar,
Să ne rugăm s-avem cu toți iertare!
Să nu uitați c-am pariat pe voi,
Doar împreunâ câștigăm pariul;
Am fost chemați aici să fim eroi,
Să înfrățim lumina cu pustiul!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce scriu?
uneori "viața" acoperă
Ceea
ce este mai mare decât viața
Uneori munții acoperă
ceea ce există dincolo de munți
trebuie așadar să mutăm munții
dar eu nu am mijloacele
tehnice necesare
nici forța
nici credința
care mută munții din loc
ca atare nu o să văd
niciodată ce e dincolo
știu asta
și tocmai de aceea
scriu
poezie de Tadeusz Rozewicz
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc peste timp
Așteaptă-mă, visare-nălțătoare,
În vârf de munte, ca să te ajung
Să-mi dărui razele de soare.
Cu ele, lumea să-mi încing!
Cu râuri limpezi și albastre,
Să mă-nfrățesc în zori de zi
Și tu să dai iubirii noastre
O șansă, pentru cât vom fi!
Fii, bucuria toamnei mele
Și-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă iarași printre stele,
Ființa mea să o împaci!
Îți dăruiesc, drept mulțumire,
Pentru credința neînfrântă,
Doar viața mea, a ei iubire
Să-ți fie aripă și tâmplă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie cu trup de gazelă
Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credință,
Aceeași - tăcită, eternă,
Având propria-i biruință.
Cu pieptul prin plaoie și vânturi,
Alungă statornicai teamă,
În suflet îți sapă mormânturi
Și multă iubire-n afară.
E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie cu trup de gazelă
Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credință,
Aceeași - tăcută, eternă,
Având propria-i biruință.
Cu pieptul prin ploaie și vânturi,
Alungă statornica-i teamă,
În suflet îți sapă mormânturi
Și multă iubire-n afară.
E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i omul!
Se închide Dumnezeu în cuiul meu
din mână și nu îl înțeleg
Albastrul de iubire cum tot își lasă mâna,
Zidind o mânăstire în taina sa
Ce-i omul!
Lumina aprinzând se urcă
Dumnezeu la noi când decădem
O scara către cer și-a îngustat cărarea,
El mâna și-o întinde peste obrazul meu și al tău
Cu literă de foc te cheamă la credință,
să dobândești lumina,
Să biruiești și moartea
Eu te iubesc, Hristoase, Domnul meu.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gîndul meu
E tot ce-ți cer,
străine,
ție,
rătăcitor prin pădurile timpului
măsurat în căderi...
Pașii noștrii și-au încrucișat
azi,
urmele,
Când singurătatea își plimba cutezătoare,
Credința.
Întinde-mi mâna
o clipă,
Atât cât să pot vedea
zâmbetul speranței,
Răsfrânt
pe chipul necunoscutului,
copac,
Ridică-mi neputința
pe ramura verde
Acolo
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!