vast

To exit...

în drumul meu răsar prea multe piedici
(pe arătură aşchii sunt destule)
şi năpustesc aievea tarantule
ce negreşit se-ntind să te impiedici
pătrunde-un vid în zeci de molecule
mai colorate... mai sarac în predici
închid anost doi ochi enciclopedici
când ceasul bate peste gânduri nule
pe uliţa pustie văd palate
şi-n loc de aur jgheaburi ei zăresc;
atunci condeiul mi-l ridic în spate
grăbind în van un act muncitoresc
să pot reda momente-mbelşugate
şi-n calmul vast trăirea-mi s-o-ncălzesc

poezie de Ionuţ Popa (22 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul morţii

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Verde însângerat
Trup trădător
Dor orb de Înalt
Visul sieşi prădător!

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Albastru moale sinucis
Inimă grea destrămată
Sângele negru închis
Într-o plutindă şoaptă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compoziţie

" Limbajul este un aspect diluat al materiei" – Iosif Brodski

Nu diluat.
Exfoliat; cerat;
dar neadăpat.
Limbajul este o materie
frunzărită ca o carte
cu bunul gust
al ruginii şi al eroziunii
lucrurilor făcute din metal,
petale lângă coasta mării.

Dar cu mai multe culori decât cele ale ruginii:
sau ale argintului, altele –
un vast scut heraldic
de fragmente frumoase
citeţ revelate,
aşa cum Pămânul se dezvăluie-n straturi:
cum metalele se spulberă,

[...] Citeşte tot

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul din visul albastru

Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primeşte-l, cu ochii închişi,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interzişi.

Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.

În visul ce scaldă, mirific,
Un ţărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.

În gândul din visul albastru,
Eşti, nopţii, zeiţă, eu - astru.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senescenţă

să nu te-ntorci, că n-o să-ţi pot ierta
această uriaşă suferinţă,
această-nveninată criptă de căinţă,
că nu m-am priceput să fiu lumina ta.

acum sunt o cetate părăsită,
un şanţ umplut cu lacrimi mă-nconjoară,
ca flacăra ce joacă pe-o comoară
e dorul de femeie neiubită.

mănosul meu ogor de vise risipite,
rămas e-n urma ta un vast pârlog
şi humei mă mai ţin, precar zălog,
trei boabe de speranţă închircite.

să nu te-ntorci, că nu mai am vigoare
să mă înalţ din nou din urna disperării,
pe rana cangrenată a-nstrăinării,
aştearnă-se cenuşă de uitare.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corespondenţe [Correspondances]

Natura-i un templu cu coloane sprinţare
Ce rostesc uneori vorbe vagi cu tărie;
Omul trece pe-aici şi simboluri o mie
Îl observă atent, cu priviri familiare.

Ca ecouri prelungi, ce se întrepătrund
Într-un tot tenebros şi adânc, unitar,
Precum noaptea de vast şi ca cerul de clar,
Parfumuri, culori şi rumori îşi răspund.

Sunt parfumuri curate ca un trup de copil,
Ca oboiul de dulci, ca o stepă de verzi,
– Şi mirosuri mai grele, pricopsite, cu stil,

Ce se pot risipi pretutindeni, cât vezi,
Ca tămâia şi moscul, ori ambră şi smirnă,
Care spirit şi simţuri îţi mângâie-n tihnă.

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre-al tău contur...

Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce straşnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla şi lupul

Din ochiul meu? În vast deşert o oază
Prin roş' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înţepau calupul
De umbre moarte, stări şi metastază.

Din câte nopţi vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătuşat?
Când îţi alegi, misterioasă, planul

Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?

sonet de Ionuţ Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţe

sângele vuieşte ca lava în vulcan
înrădăcinez cuvântul în extaz
credinţa mea este un vast ocean
cu mărgean de opal cu valuri turcoaz.

revers al focului cascada de lacrimi
care curge nostalgic pe obraz
scot aburi din idei şi patimi
transpun în slovă gânduri de topaz.

nu vreau să cred în moartea haină
cu avântul magic fac haz de necaz
dezleg ecuaţii cu stele de taină
la trenul speranţei schimb un macaz.

pe ţărmul visului lângă marea calină
spumoase sentimente se sparg în talaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la Arghezi

pe cerul bucuriei lumini strălucesc
sentimente ţâşnesc ca o arteziană
balade şi doine în trubaduri sporesc
îmi amintesc de noaptea argheziană.

cuvintele zboară prin vast univers
ochii minţii se umplu de rouă
ploi nasc curcubeie la faptul divers
beznele se sparg în şapte în nouă.

de mult măritată cu un bărbat de foc
toate grijile mi le arde în piept
plămadă a iubirii îmi poartă noroc
şi timpul actual e unul înţelept.

poemele din mine ca nucile se coc
fărâme de victorii de la stele aştept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade şi le-aprinde.

O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte şi-adâncu-n lut izvoarele-şi
destupă.

Cunoşti o devenire mai uşoară, ţărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrăţit?

Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!