vast

Iubitele aşteaptă pe fiecare cheu

Ea stă acolo, lângă mareea colorată,
Înroşită de nisipul frământat fără-ncetare;
Iar spre est, pe-oceanul vast, o pată,
O navă care dispare dincolo de zare.

Ea va aştepta şi va veghea-n zadar,
Fiindcă-i adevărat ceea ce Eros mereu
Repetă, "acel care-a iubit va iubi iar,
Iar iubitele-aşteaptă pe fiecare cheu."

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păianjen tăcut şi răbdător

Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Ţesând pânza atent şi încrezător.

Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând şi tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ţi arunci negreşit
Şi-al ei fir diafan să se poată fixa.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe paradisiace

Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
şi păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
şi-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Şes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniştea adâncă
din vremuri demiurge.

poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singura vioară

Eşti singura vioară pe care-aş vrea să cânt,
Eşti singurul izvor la care-aş vrea s-adăp
Şi setea mea şi setea acestui vast pământ
În care într-o zi va trebui să-ncăp.

Eşti singura-nflorire pe cerul larg şi gol,
Şi glasul tău e-acela pe care-l tot aud.
Ai mâinile asemeni zăpezii de la pol,
Ai părul tumultos, ca mările din sud.

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica

De muzică-s purtat ades în cer!
Spre steaua ce-a pălit,
Sub ceaţa deasă, printr-un vast eter,
Eu navighez grăbit;

Am pieptul scos, plâmânii s-au umflat,
Ca pânza pe catarg
Şi mă ridic pe valul înspumat
Purtat de noapte-n larg;

Vibrează-n mine pasiuni şi cresc
Ca-n vasul şubred rău;
Vânt bun, furtuni cumplite mă lovesc

Pe necuprinsul hău,
Dar alteori oglindă stă, firesc,
Tristeţea să-mi privesc!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii

bat silenţios secundele-n pendulă
vestesc o primăvară minunată
sunt mai voioasă şi mai credulă
în glia cu lumini încununată.

în sufletul meu s-a topit un fiord
în locul lui au răsărit lalele
am semnat cu cerul un acord
să am întotdeauna accesul la stele.

castanii înfloriţi par vii candelabre
decorează ziua cu mult fast
metaforele se strecoară printre umbre
simfonia florilor crează contrast.

soarele topeşte falemice tenebre
iubirea cucereşte orizontul vast.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e un lucru mare

Iubirea l-a acaparat
O ştie Sile mai demult,
Şi-atunci cuprins de-un vast tumult,
Gonflabilă şi-a cumpărat
Cu ea nu vrea a fi ingrat
Îi duce flori, ca "omul cult",
La medic merge la consult
Când dânsa nu l-a excitat
Dar, altfel nici nu se putea,
Se plictisi curând de ea
Atunci, vreo zece cu avânt
Gonflabile şi-a cumpărat
Şi zicem toţi pe drept cuvânt,
Că Sile-i un afemeiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie în insula vanikoro

cred că ţi-am spus sunt la perouse
am măsurat adevărat
c-un mic sextant de pe-astrolabe
fără balast amarul vast

eleonore îmi este dor
cât mi-e de frig vreau să te strig
mult şi deplin că sunt străin
în austral singur pe mal

m-a mistuit drumul vrăjit
s-a rupt în larg şi un catarg
un deja-vu din acaju
trunchi de bărbat ros de păcat

corăbieri pierduţi de ieri
marea de sud care-o aud
îi cheamă iar din estuar
printre furtuni frumoşi nebuni

poezie de Florin I. Cernat (februarie 2009)
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare mă scufund?

Mă scufund în visuri ireale,
Încât am devenit complet abstract,
Hotărârile mele atât de magistrale
Au rupt ale realului vast contact.
Inspirându-mă din spaţii siderale
Lunec cu visul în marele neant.

Limpezimea cerului cândva senin
Este pentru mine o culoare sumbră
Oricând mi-e sufletul de viaţă plin
Nu mă sperie de pesimism vreo umbră,
Toate schimbările ce mai survin
Esenţele gândirii uneori le surpă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne mare!

Când palpăm cu conştienţă
Minunata Ta prezenţă,
O mireasmă de căinţă
Se întruchipă în fiinţă.
Şi-un imbold de biruinţă
Unduieşte-n conştiinţă
Ca un vast de eminenţă
Din a Ta Omniprezenţă,
Ce transformă orice stare
Şi aprinde în suflare
Veşnicie, dor de Cer
Şi puteri nepieritoare
Care pace ne ofer-
În ori şi ce încercare.
Şi ce bucurie adâncă
Sufletul ne înviorează
Când realizăm că încă
Duhul Tău ne cercetează
Aşezându-ne pe Stâncă
Unde-n veci ne luminează,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (13 aprilie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!