Poezii despre sperante moarte, pagina 3
Speranțe renăscute
În alb, pe malul mării, fericită,
zâmbind, cu o privire visătoare,
stârnești bătăi de aripi și mirare
la pescărușii care se agită.
Îți trec prin față amintiri plăcute
purtate de priviri mângâietoare,
în zborul ce le poartă peste mare,
spre zarea cu speranțe renăscute.
O, da! îți amintești ieșind din marea
cu valuri zbuciumate în suspine
un astru-n dimineța când scrisoarea
aceluia ce nu credeai că vine
ți-a alungat tristețea, întristarea,
și a sădit speranțe-ntre ruine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren cu speranțe
Plin de vise și speranță
Trenul accelerat cu viteză mare
Mai uită uneori să oprească
În stațiile mărunte cu soare!
Crezi că face bine
Dimineața să te trezești
Și să-ți amintești
De viața în sine:
Un tren cu speranțe,
Plin numai cu dorințe,
Clipele din trecut fericite,
Trec uneori nevăzute
Și viața rămâne așa,
La fel de grea.
Totul trece pe lângă tine...
Și rămâi în același tren,
Să te mai gândești
Pentru ce vrei să trăiești!
poezie de Eugenia Calancea (9 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec lin
Hei, Moarte! Parcă ai întinerit.
Ești muza verde, iubită cu nuri,
Până și crinul a înmugurit
În cerul meu albăstrit de visări.
Hai, Moarte! Uită de neagra coasă
Ardă iadul, invită-mă la vals,
Bea vinul, așează-te la masă
Și-mbată-mă cu un cântec fals.
Hei, Moarte! Cărarea rece spre rai
S-a înroșit cu șapte păcate
Scrise cu sânge de Eros la nai
De spiritul ce naște lăcate.
Hai, Moarte! Și ziua gri de apoi
Cerne avan prin sita durerii.
Tu vii să mă iei zălog pe la voi
Cântec lin din lumina cântării...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina filozofală
figuri de nori bizare se-nghesuie-n văzduh
dar timpul jubilează "la vie e tre bell"
reflexele luminii se strecoară în duh
pasiuni de viață au un accent rebel
eternitatea iubirii este leagănul pur
al clipei fără moarte fără abisuri
sufletul se umple cu lumini de azur
pe munți de speranțe ninge cu visuri
ritmuri si arome le cuprind flămândă
miresme de grădină învăluie simțul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă luna să-i lumineze jilțul
filozofie complicată tot sensul de a fi
ca filmele vieții în cinematografii
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morți sau vii?...
Moarte în viață sau viață în moarte?
Cum e acum și cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?
Unde ne-aflăm și unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.
Viață și moarte și invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-așteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morți nașterii vină?
Nașteri din moarte, murim a ne naște,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături fermecate
îmi dau târcoale umbre cu frica de moarte
mă ascund în cuvinte ca într-un palat
sentimente perfecte în magii să mă poarte
sâmburi de speranțe au gust migdalat.
prietenii poeți îmi vorbesc de iubire
ne leagă cerul și pământul rotund și vrăjit
ne leagă timpul decorat cu safire
extazul fericirii în suflet a mijit.
ne leagă marea cu valuri de smarald
ne leagă stelele și luna veghetoare
timpul meu vesel se îmbracă în fald
filigrame aurite țesute în soare.
ne leagă zâmbetul prietenos și cald
în lumea de poeme cu tandre inimioare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperare
Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!
Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!
Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?
Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?
[...] Citește tot
poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima lumii...
În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Și tot mai adânc coborâm în noroi.
Distrugem speranțe și gânduri tăcute.
Am pus rațiunea să nu mai asculte.
Și robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile și sumbre palate.
Robiți de mașini și luxoase vacanțe,
Mirajul din drog... privați de speranțe,
Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia
Și creștem cu grijă și-n tihnă robia.
Orbiți de plăceri și de lucruri deșarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Și-n timp ce greșim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transcendența bucuriei
urc și cobor o seamă de trepte
mă ține-n echilibru o lumină lină
în față se deschid drumurile drepte
pe care rezonează ritmuri de mandolină.
trăiesc transcendența bucuriei din umbră
voalează suferința căderii în moarte
suport bătrânețea nu mi se pare sumbră
sunt consecventă visului în magii să mă poarte.
zboruri de gânduri ardente, febrile
cu fir de argint de univers mă leagă
speranțe din suflet se măsoară în zile
când noaptea mă apropii de steaua mea dragă.
mă scoate din beznă mă scoate din coșmar
anihilează gustul acru perfid și amar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Cine ești tu, moarte?
Sau, ce ești?
Te-am personificat ca proștii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieții
cu coasa
cu secera.
Când tu ești slabă și neputincioasă.
Moartea nu cosește niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forță!
Orbi, am zărit hidoșenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
și uneori tâmp
al celor încercați de viață.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!