Poezii despre sperante moarte, pagina 2
Între naștere și moarte
Între naștere și moarte,
Treci o creastă-nșelătoare.
Firul vieții-n zeci se-mparte.
Urci poteci năucitoare.
Dinspre râpele abrupte
Până-n steiuri de visare,
Trebuie să-nvingi punți rupte,
Sub ochi grei de nepăsare.
Printre temeri și speranțe,
Pe-aripi tandre de iubire,
Te strecori printre uzanțe
Și-a păcatului pornire.
Peste floarea tinereții
Ai pășit într-o clipită.
Te-au avertizat poeții:
Viața-ți fi-va jefuită!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuanta de nea
Surâsul alb se pierde printre fulgi de nea,
Calc fraged umbra viselor pierdute,
Mă urc pe nori și cânt iubirea mea,
Dar ce păcat că stelele sunt mute.
Respir greoi parfumul înălțat spre vise,
Și dor nebun se lasă din înalturi,
Se tulbură natura și gândurile duse
De noapte peste zile, de stele în pustiuri.
Sclipiri de obște se aruncă crude
Pe patul fericirii, pe patul meu de moarte,
Și se rotesc cu grabă, în fulguinde unde,
Și se topesc timid la capăt de speranțe.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurg
bisturiu, tăind adânc
mână, pe inima plăpândă
zvâcnet, de trecere în moarte
ticăit de sunet, speriat
mască albă, picături, sudoare
încordare, disperare
clipele se întind, la nesfârșit
speranță... poate revine
tăcere imensă, sunete metalice
de foarfeci ce taie
zvâcnet de vorbe, albe, goale
există oare salvare?
o tresărire... sunetul se îndreaptă
aerul vibrează ușor
sufletul se întoarce
dând speranțe tuturor
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre moarte
Nu putem fugi de moarte
că sfârșitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine și singură.
Rangul pe care-l purtăm
în fața ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine știe.
Ea ne-adună cronologic
și ne-închide în sicrie.
poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu, moarte?
Cine ești tu, moarte?
Ceva sau cineva?
Tu bagi doar frică-n oameni,
Ce încerci să faci?
Lasă-ți coasa cea ciudată și mantia cea grea,
Mai ia o scurta pauză, draga mea.
Cine ești tu, moarte?
O persoană bătrână, cu fața veștejită,
Ce taie firul vieții, și cel al frumuseții.
Cine ești tu, moarte?
Și ce încerci să faci?
Un singur lucru îți zic,
Ești o proasta. Da.
poezie de Alin Florin (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nod clandestin
Între lacrimă și zâmbet
clandestin un nod călător,
caută calea dreaptă precum un foșnet
de gânduri,
printr-un eu tulburător.
Dorința de bine împletită-n speranțe
că poveștile rostite de oameni sunt sacre,
se-mpiedică-ntr-un nod de cuvinte-n discordanțe
iar lacrima șterge zâmbetul ce trist....
se pierde-n doleanțe.
Între zâmbet și lacrimă
un nod ce se așează-n speranțe,
gānduri curate ce plâng
zâmbetul rămas in restanțe!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sincronic...
Clipe crude și coapte
De la zi până-n noapte,
Lumini faste și-obscure
Între vin și prescure,
Rădăcină-adâncită
Viața-abia încolțită,
Semne primordiale
Date fundamentale...
Universul așterne
Stranii cicluri eterne,
Fără colțuri și rame
Fără limite-n game,
Sărăcie avută
Într-o lume cernută,
Doar speranțe aparte
Despre ieri, despre moarte...
Cenușiu înspre verde
Ce nimic nu se pierde,
Și verde spre cenușiu
Ce-a fost... va fi... am să știu!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (1 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E așa o moarte în aer
e așa o moarte în mers
că mi-am ucis poezia
și m-am ales cu un vers...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții întunecate
moartea jonglează cu mine în fel și chip
un joc dur ciudat și greu de înțeles
dar eu din gânduri albe speranțe înfirip
mereu să mă poarte pe drumul ales.
nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o pedeapsă
căci în multe feluri adesea am greșit
credința luminează, aprinde o sinapsă
conlucrează cu lumina de la răsărit.
tot mai des la moarte îmi este gândul
sunt pe lista ei la un număr impar
știu că o dată îmi va veni rândul
de splendorile vieții să mă separ.
duc lupta cu cu boala cu timpul perfidul
dar cu sufletul aprofundez un angelic tipar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capul bunei speranțe
Din cutii învechite în amintirile lor
s-a ridicat aburul mirării
uneori
și întrebările își făceau loc prin datul din coate
pe la colțurile pietrei
a cărei traiectorie viza capul unei bune speranțe
înotau în amonte fără să înghită marele val
le înghițea el
apoi avalanșe de cuvinte se rostogoleau nemilos
tăiau
adânceau răni vechi
sângerânde și neînchise în carapace
pe ecran
litere fumegânde unduiau gânduri
se pierdeau în partea de sus
la mijloc a rămas
pironit
sfidător un singur cuvânt ligibil
speranța
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!