pustiit

Timp cernit

vino cu mine
rău să nu-ţi pară
vino cu mine
izvoare ne cheamă
si gânduri săpate
în stânca cea rece
cu mâini le-om desprinde
când râul vom trece
departe de lume
departe de tot
tu vino cu mine
şi poartă-mi noroc

nu ştiu şi nu văd
portiţe deschise
nu pot să mai ţin
visele-nchise
să-mi văd dimineata
chip pustiit
de timpul în ani

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se aşterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieţii miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează oraşul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
îşi tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ridicol" de... liberă

m-am pustiit de tine
umplându-mă cu mine
lacrima de a nu-mi fi
s-a copt în lacrimile de a-ţi fi

se rostogolesc pietre-ani
peste mormântul iluziei
că ne-am fi privit în doi
dincolo de cheia răsucită în instinct

beau ziua de mâine
din cupa zilei de ieri
spre a-mi minţi eternitatea
că aş fi ridicol de inexistentă

te-ai rugat de libertate
până la odihna autenticului strigăt
iar zăbrelele renunţării
îţi viscolesc trupul ca pe cuvinte

poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în aşteptarea toamnei

Păleşte frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Şi nu mai sunt holde cu maci
Pe şesu-ntins şi însorit.

Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Păleşte frunza din copaci
Şi câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Ţăranii noştri sunt săraci.

Păleşte frunza din copaci

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri

Ieri,
eram doar o silaba
la inceput de pas in doi
cu trupul meu cuprins de iubire
ardeam sub nestiutele ploi
rasucindu-ma inadins catre lumina.

Azi,
silaba s-a spart de cioburile oglinzii
cand ne-ai distrus paradisul
Iar trupul meu sfasiat de incertitudine
s-a prabusit pierzandu-ne visul
Suflet pribegind in vant.

Mâine,
cioburile se vor topi in amintire
si doar cuvintele ce s-au rastignit
ori arsurile lacrimilor din suflet
vor mai sti ca ai trecut si-ai pustiit

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! A venit smerit şi modest! Fără tentaţia luxului, fără ifose şi pretenţii princiare! Era Fiul Divinităţii dar nu şi-a arogat niciun drept! Ştia precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Ştia şi, cu toate acestea, şi-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuinţe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire...!

Iulia Mirancea în Roata vieţii (27 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcuşul,
A uitat-o in cutie,
Tristă şi dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie şi visare.
Nu-şi găseşte azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Şi atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,

Plâns de pasăre ciudată.

Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.

poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ce val te-a ancorat, din ce hotare,
Pe ţărmul meu de suflet – pustiit -?
Mi-o fi zărit tristeţea-n depărtare,
Ori m-a ales fără să fi gândit?...

Ce vânt tomnatic s-a-ndurat de mine
De-a pus dorinţa mea la tine-n prag
Şi-a spulberat cumplitele suspine? -
Lor visul meu le era tare drag...

Şi cine-a poruncit să-mi fii minune,
Care-ncolţeşte-n fiecare zi
Când o udăm cu râsete nebune
Şi cu dorinţa noastră de-a iubi?

Ce primăvară a-nflorit în noi!
Ce vară ne e sângele fierbinte...
Tu îmi eşti astăzi norocos trifoi,
Iar eu îţi fac din dragoste veşminte.

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamnă cu miros a glie
Reavănă, mustind bogat,
Aşa frig, oare, să-ţi fie
De sub frunze te-ai băgat?

Căci pădurea-nflăcărată
Care se scălda-n lumină,
Acum zace-nsăngerată
Putrezind pe jos, în tină.

Doar să-ţi fie ţie cald
Frunzele le-ai ruginit.
Fac specacol şi-apoi cad,
Pomii toţi i-ai desfrunzit.

Ah! Ai pustiit pădurea,
Păsările nu mai cântă,
Se aude doar securea
În vreun pom când se avântă!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (17 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa o să se stingă pe Pământ, când el o să fie pustiit de oameni şi de bătrâneţe, pe care n-o poate opri nimeni, atunci o să apară condiţii favorabile de trai pe Venus. Omul va fi nevoit să se mute într-o altă casă nouă şi aceasta va fi planeta-soră Venus, viitoarea casă vremelnică a Omenirii, Din acest motiv Omul de azi trebuie să-şi perfecţioneze tehnica pentru "ziua de mâine", pentru a putea zbura de aici când va veni timpul potrivit.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!