pustiit

Floare de cireş

Mă scutur de gânduri
Ca floarea de cireş bătut
Şi în nu ştiu câte rânduri
Drumul meu s-a abătut.

Mai văd un singur drum:
Pustiit şi îngheţat,
În urmă-mi numai scrum
Şi-un vers cadenţat.

Mă întorc la origini
Precum apa la al său vas,
De veşnicia fără margini
M-apropie un ceas...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De credinţă să ai sufletul plin, să priveşti cerul te îndemna Charlie Chaplin, să admiri porumbeii în zborul lin luând blândeţea lor ca exemplu sublim, pe pământul înverzit să te bucuri înmiit chiar şi de un trandafir îmbobocit sau de un mac înflorit pe un câmp pustiit, iar când te simţi iubit, să iubeşti necondiţionat cu limită la... infinit!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet potcovit

Lângă lacul fără fund
În faţa mea tu pieri,
În macul ce mă cufund
Te aud cum zbieri-

Trăind momente fără leac
Şi linişte deplină
Acum, eu aş vrea să tac
Dar viaţa mă deprimă.

E totul gol şi pustiit
Şi trupul îţi pluteşte,
În lacul ce l-ai veştejit
Iubind ce în el trăieşte.

poezie de Izabela Geamănu (2009)
Adăugat de Izabela Geamănu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu căruia îi aparţine totul, nu v-a dat pământul, cum de "Dumnezeul vostru banul" îl poate cumpăra sau vinde după bunul vostru plac? Cum puteţi vinde cerul sau căldura pământului, cum puteţi cântări în făţărnicia unor monede, hârtii sau metale ceea ce niciodată nu a fost al omului? Cum puteţi cumpăra sau vinde, respiraţia sau bătăile inimii voastre în noapte? Cu câţi bani veţi cântări Liniştea, propriul suflet, în faţa celui Prea-înalt? Cum de vă vindeţi Liniştea, Libertatea câtorva hârţii prosteşti, sau metale fără de valoare? Când veţi înţelege că exact banii voştri şi titlurile voastre stupide de proprietate au sărăcit şi pustiit nu doar pământul, ci propriul vostru suflet şi sufletul copiilor voştri? Cum de nu vedeţi că singura avuţie pe care le-o lăsaţi, nu sunt nici banii şi nici bogăţiile voastre, ci un suflet zbuciumat, febril, pângărit, bântuit de nesaţul hulpav de a dobândi şi pustiit de gânduri care v-au furat de mult Liniştea? Singura bogăţie pe care le-o lăsaţi copiilor voştri este frica de a nu avea destul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Sunt un suflet pustiit de speranţe, abandonat pe o insulă pustie...
Lady Robinson: Oho! Frumos început de poezie!
Venera (izbucneşte în plâns): Ah! Nu! De unde ai atâta cruzime? Tu nu eşti Lady Robinson! Tu eşti Cruela! Cruela! Aşa nu se mai poate... Plec! Plec în lume!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Toamna mea nu o descriu
dintr-o cămară burduşită,
ci de pe câmpul pustiit de roade,
în bătăi de vânturi aspre
Răvăşite turbioane de amăgiri
– răsturnate piramide
dintr-o geometrie nătângă
a efemerităţii –
Deşi-mi doresc, inutil,
să stau încă o vreme pe haturi,
ştiu ce va urma,
nuanţele vor fi înghiţite
de albul nămeţilor
ultimei zăpezi

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Însemn c-un geamăt şi-un oftat
Un drum ce suie, şugubăţul.
Şi tot certându-mă cu băţul
Îmi ţin moralul ridicat.

De curcubeu de-ar fi chiar hăţul,
N-aş trage-atât de colorat
Un car cu spaime încărcat,
Ce taie trăznetelor moţul.

Ţipând: Se-neacă geamandura!
Iar valul martor c-am vorbit,
Singur, pe ţărmul pustiit.

E ţipăt cuminecătura,
Şi vuietul mi-astupă gura.
În rest, eu cred că-s fericit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

Curge noaptea prin
plete de lună.
E parcul pustiit
de toamnă, de absenţa ta.
Curge negura.
Curge, gândul pe roată trăgând,
Clipele timide, până ieri
herghelii de sărutări,
de jurăminte.
Învârtoşata iubire
cade în inima mea
adâncă, peşteră fără fund.
Pieptul străvezind neştiut,
expiră umbra bolnavă a
iubirii tale.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther (către Wilhelm): Prezenţa ei, destinul ei, participarea ei la destinul meu, toate astea îmi storc şi ultimele lacrimi din creieru-mi pustiit. Să ridic perdeaua şi să trec după ea, asta e tot! Şi ce atâta şovăire şi tărăgăneală! Pentru că nu se ştie ce este dincolo de ea? Şi nimeni nu se mai întoarce? O însuşire caracteristică a spiritului nostru este aceea de-a bănui că e numai tulburare şi întunecime acolo unde nu ştim lămurit ce este.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mai poţi trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Şi cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe — apusul obscur al imbecilităţii nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, ţăndări şi gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile şi draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaş a biruit spiritul? Şi ce substanţă de-ntuneric hrăneşte atâta noapte?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!