Poezii despre plutitor, pagina 3
Glissando
În clipita trezirii suntem - toți - îngeri.
Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare
Și-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este așa inocent.
Nu bănuim existența banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.
O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaștem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.
Doar stăm pe lama cuțitului
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea unei sirene
Te-am furat cu privirea de pe țărm!
Era prețios.
Voiam să-mi fac cercei
din șoaptele tale ce răsunau
până dimineață.
Mi-am amestecat suspinele
cu semințele rodiilor
aduse de val pe vreme de furtună
și ți-am dat să le sorbi
împovărându-ți setea cu
rubinele comorilor scufundate...
Chiar pe plaja asta fierbinte
te-am împins
în spirala cochiliei
ca să văd cum te descurci
cu prăbușirea prin timp.
Te-am lăsat fără aer
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impostorul
Condamnatul ideal, fără nume, fără gânduri, doar născut să se supună
Într-un univers ce-mi pune pe cântarul nemuririi sufletul de muritor,
Care s-a născut să moară prin solicitarea mută a părinților ce vor
Să-și trăiască viitorul transferând în mine gene care nu au viitor.
Eu, semnatarul prin absență, pun sub semnul întrebării datoria de a mă naște
Într-o lume, simulacru, unde nimeni nu alege, ci doar este un ales
Ce se îndreaptă spre dezastru deghizat într-un concept care simulează moartea
Corpului predestinat să se întoarcă în pământul ce-a încercat să dea azi vieții o valoare și un sens.
Mi se acordă din oficiu funcția de om pestriț printr-un manifest-oracol ce semnează drept destin
Și consolidează dogma unui fanatism tembel de a crede într-o lume care arată în alt fel.
Am asimilat excesul oferit de Absolut ca un vulg ce își acceptă rolul lui de om lovit
De o soartă nemiloasă care scrie cu un condei, drept pe pielea ce îi ține oasele de om mișel.
Impostor venit pe lume să mă plimb ca individ într-un colectiv ce lasă la intrare un bilet
Unde se semnează moartea cu un scris lizibil, ferm, imitând, cu nonșalanță, un contabil mititel.
Se ridică o cortină, îmi aleg un scăunel și privesc ecranul care mă prezintă drept actor,
Un banal, un pierde-vară, un copil ce s-a născut într-o eră în care omul se ascunde-n propriul trup.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Șerban din revista Ritmuri brașovene (mai 2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetua iluzie a morilor de vânt
Norii își târâie burțile pe
vârfurile înalte, ascuțite, ale munților
și toată zarea dinspre apus se înroșește
de jertfa lor.
Cu fulgere nervoase aruncă norii pe pământ
și nimeresc în morile de vânt.
Acestea aiurează.
În delirul lor se-nvârt mai tare
crezând că
văd în nori călare
pe Don Quijote cu lancea îndreptată înspre ele.
Atât de disperate se învârt,
că vântul își prinde pletele în aripile lor.
Cu plânsul lor lugubru
sperie armatele de lilieci
ce zboară bezmetici
lovindu-se
de clopotnița bisericii pustii
Luptă, luptă morile de vânt
cu Don Quijote din norii-nsângerați
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie inițială
fiul a-nmărmurit lângă pilonii grei de pod
și-a cucerit virtutea de oglindi
un nevăzut ocean de iepuri a trecut
printre tulpinele de tineri pomi
rozându-le întreaga noapte coaja
pe ramurile merilor sălbateci
cu ghearele-nghețate-n ele
s-au prins stâcleții singuri
vântul împușcă negru în apus cu ciori
și răsuflarea aburită
văzându-și-o întâia dată-n aer
tresar copiii și încep să cugete
la cel ascuns adânc în ei
bronzul din clopotele grele
pe sine însuși se întrece
sunând atins de-un răsărit de lună
se luptă securea în fața morii
celui izbit puternic de pământul înghețat
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștișorul de aur
Pe o margine de mal,
Oglindindu-și chipu-n val,
Stă copila de pescar,
Mai scrutează pân' la far.
Așteaptă, dusă de gând,
Cu trupul ei prea plăpând,
Mult vestitul peștisor,
Sub un plaur plutitor,
Ca s-o scape de belea
Că tot mai rău sărăcea,
Ori să-i ia necazut tot,
Să-l arunce ca pe-un ciot.
Tatăl ei, bătrân pescar,
Înfruntând valul barbar,
Rătăcea prin ceața grea
Lăsată ca o perdea.
Spera să prindă la pești
Mulți și mari, ca în povești.
Ocolind un nou ostrov,
Răpus, până la istov,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Karma
încep ziua fără nicio dificultate
vizibilă
am să trimit la pachet starea de bine
spre destinația exotică unde sper că te afli
expus luminii din ochii ultimei iubite
mă uit în oglindă
așteptarea s-a scobit pe dinăuntru asemenea unei enclave
în care se vorbește argoul pușcăriașilor
sufletul meu îți latră absența
pe orbită se-nvârte încă stolul îngerilor păzitori
iată catrafusele lor arse
în piața de gaulle
steagul unui cer învins
dar tu vei trăi veșnic în povestea mea
asta ar trebui să-mi dea curaj
să facă diferența între creanga de măslin și funie
nu uita sunt donator universal grupa o rh negativ
aritmetic mă cobor sub zero
în pivnița promisiunii că voi înverzi pe cealaltă lume
grădină suspendată deasupra hăului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zgomot de fond
După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit
În care s-au chircit câteva nopți de dragoste
Fragile, neputincioase, ca niște pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ți imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineață
După fiecare iubire rămâne o pagină albă
O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de povești alandala
Ca și cum m-aș muta în alt oraș necunoscut
Și îndes tot felul de vise usturătoare
Și e ca și cum aș trece cu degetele prin
Plante urzicătoare și nu prin amintiri
Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de iulie
e o ploaie de vreme, o ploaie de absurd.
un cer plin de ifose în prelungiri cenușii...
plouă monstruos, plouă din spart de infinit -
parcă se decongelează bucăți de zenit.
prin oraș mirosuri de smulse crengi
și sfere fugărite de furtuni nedoborâte.
ciudat e și mirosul lung de apă zburată
pe lângă tălpi de arbori-n țărână torturată.
pe la colțuri grămezi de lichid neaciuat.
în biserici se ascund fantome speriate
ghetele au devenit demult mirate bărci
prin neîmblânzita apă despicată lănci.
de sus e o cădere rece, e fără scăpare,
geometrii ude, geometrii răcind oriunde.
replânge cerul reașezat peste umerii moi
și peste învelișurile tremurândelor odăi.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!