plutitor

Murmurul lumii

Fiu al lumii, murmurul lumii ascult;

altar este petecul de pământ
pe care îngenunchez
învinovăţindu-mă şi dezvinovăţindu-mă totodată
pentru văzduhul ce-l soarbe şi-l pierde
dincolo de anotimpurile noastre;
murmurul lumii se ridică majestos,
ca aburul dintr-o pâine bine rumenită,
tremurător ca fumul biciuit de ploaie,
uşor ca sufletul fără vârstă al îndrăgostiţilor;
el este un continent plutitor deasupra pământului,
cu mări şi oceane şi munţi
prin care cutreeră nestingherit.

Fiu al lumii, îi ascult murmurul neliniştit,
de aici din casa cu podelele crăpate
de creşterea rădăcinilor,
din casa mea unde un copil
abia s-a născut sporind măreţia

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis plutitor. Viaţa

Viaţa este culoarea din ochii tăi şi-ai mei,
bate într-un timp, pur şi simplu,
îndepărtate sentimente
răsună
deodată şi peste tot,
aşteaptă, la rând, să fie simţite,
apoi vorbite,
ţesute din lacrima durerii
răspândesc lumina
în aşteptare,
în noaptea întunericului.
Prin teatrul de umbre
şi aripile de mătase,
cuvântul întrupat
pulsează
prin sângele inimilor
pentru-a da naştere
zorilor
unei noi dimineţi
care să strălucească.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul verde

hai, nu fii tristă, nu
uite
eu te sărut Natură uşor
pe malul Tisei – ca un pui cuminte de nor –
uite
ce buze mi-a fost dat să-ntâlnesc
în drumul meu verde printre cuvintele ne
rostite – de-amor
uneori plutitor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti frumos...

Unge-mi pana diplomatică şi linia permisă a gândului
ţi se va cuibări în singura farfurie nepătată.
Salvat, eşti chiot.
Din poarta ţi-au sărit mărgele - mărunţiş, rest la filmare.
Lasă-le în plata mea şi-a pulberii văzute prin ciob...
Martorul plutitor...
Structura indecentă...
Nici n-am vrut să spun altceva...

poezie de Inner Poe
Adăugat de Roxana - Adina Stroilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor toamnele când mor

Gem pădurile de dor,
Când frunzişu-n zarafir,
Pleacă-n foşnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.

Şi mă-ntreb de ce mă dor
Toţi ciulinii smulşi de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.

Şi mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropeşte inuman
Cu ploi dese şi stropi fini.

Iau clepsidra ce s-a spart
Şi-a pierdut nisipul lent,
Şi de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Când sunt îndrăgostită,
Iau celelalte-nfăţişări
Şi mi se alungeşte sufletul înaltul,
Într-o parte şi-ntralta
Şi cresc pe dânsul ţevi
Cu flori halucinante şi verzi,
Şi mări de marmara unde-mi azvârl trupul
Acesta lent, cu genunchi vorbitori

Războaie cu soldaţi albaştri
Împung în irişi
Fluvii de păsări de pradă
Rănesc ochii deschişi.
Printre aceste miezuri de lumină
Înot, într-un plutitor
Şi transparent ocean vorbitor.
Şi tu eşti prima mea uimire
Primul meu fulger nimicitor.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndărătul inocenţilor arbori

Îndărătul inocenţilor arbori,
bătrâna soartă-şi arată
obrazul ei mut...
Un ţipăt de pasăre care
se preface dincolo într-un rid al durerii,
în jurul severei, profeticei guri.

O, şi cei ce-n curând se vor îndrăgosti
îşi surâd, încă nebănuind despărţirea,
şi sub ei şi peste ei trece,
în chip de stele, destinul
cu suflet nocturn.
încă nu li-e dat să-şi trăiască dragostea,
ea-şi are încă lăcaşul
plutitor, pe orbite cereşti,
un uşor contur

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peţirea clipei

Nu te închide în carapacea negurilor tale,
Atâta viaţă e în jurul tău,
Încearcă să pătrunzi un cânt în desfătare
De pasăre iubită-n trilul său.

Un nor de-o vrea să-ţi calce pe hotare,
Priveşte-l şi-l lansează zâmbitor
Acolo, pe un val verziu de mare,
Pe un picior de rimă plutitor.

Pe gene îţi aşterne-n cale unde
De stropi zburdalnici, arc în curcubeu
Şi cerul necuprins doar tu cuprinde,
Înveşniceşte-l prin seninul tău!

Şi las'să cadă coarde în vibrare
De prospeţime, pe arome-flori...
Şi clipa toată e în aşteptare,
Să o peţeşti tu, om păciuitor!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violoncelul profund al nopţii

Profundul violoncel al nopţii
azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi dizolvă formele
în fluviul de lumină cosmică.

Dune luminoase, prelungi,
le clăteşte val după val în vecia albastră.
Tu! Tu! Tu!
Iluminată, uşoară materie, al ritmului înflorat întuneric,
plutitor, ameţitor vis al viselor, orbitor de alb!
Un pescăruş sunt eu, şi cu aripi întinse, calme,
beau fericirea sărată a mării:
la răsăritul ei, ştiu totul,
la apusul ei, vreau totul,
şi ating inima lumii -
orbitor de albă.

poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blocstartul amintirilor

ca şi mulţi alţii
aş vrea să alerg către finiş
să-l strâng pe Dumnezeu în braţe
dar, de frică să nu fur startul
am rămas pironit în blocstartul amintirilor
privindu-mi pixul, un fel de ştafetă
pe care nu am cui s-o predau
privind spectatorii care surprind momentul
în nu ştiu câte cadre cadavre
pe secundă

ei vor să scrii şi iar să scrii
ca şi cum scrisul ar însemna să găteşti
şapte feluri de mâncare
pentru degustătorii apocalipsei tale personale
să fii un restaurant plutitor care circulă
pe fluviul propriilor lacrimi
apoi să eşuezi pe malurile secate
să ajungi un fel de distracţie
pentru cei din generaţia

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!