john wooden

Expirare

Tu curmă acest sărut bocit cu pânzele în bernă,
Nu-înăbuşi-n abur două suflete de viţă-aleasă;
Trimite-ţi stafia-n altă parte şi-n drumul meu mă lasă,
Lasă-mă să intru-n noaptea care-ncepe ziua cea eternă.

poezie de John Donne din Cântece şi sonete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de anestezie sau Groaza adevărată

Evenghelierul, Isus Pantocreatorul,
Vitralii în ferestre, sfinţit întreg decorul –
Toate acestea le-am iubit de mult, le simt divine –
Şi-s mulţumit că, încă, le mai găsesc în mine

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada lui John Henry King

Sub stele pieritoare, care-apar şi-apoi se sting,
Ascultaţi, doamnelor, balada lui John Henry King.

John Henry King era holtei,
Şi ani avea vreo treiştrei.

Două fecioare-i ţineau calea, de viţă-aleasă,
Şi fiecare visa să-i fie lui mireasă,

Luptau cu-ardoare, dorind, prins în pânze de paing,
Să-l vadă-n faţa lor îngenuncheat pe John Henry King.

John Henry le plăcea la fel de mult pe amândouă,
Dar, să-şi salveze faţa, se făcea că plouă,

Nu spunea pe care-o iubea mai mult sau mai niţel,
Poate pentru că, sigur-sigur, nu ştia nici el.

Bălaia Kate era senină, veselă, sprinţară
Şi luminoasă ca o zi de vară;

[...] Citeşte tot

poezie de Ellis Parker Butler, 1869 – 1937, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei când merge la culcare

Lasă-mi mâinile să umble, să intre
La dreapta, la stânga, sus şi jos, printre –
Pământul meu cel nou cu moliciuni de catifea,
Ţara mea de care-s sigur doar când mă aflu-n ea!

poezie de John Donne din Elegii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesesem

Ai spus că m-ai înţeles,
că ai naufragiat
pe toate plajele
de pe ţărmurile sufletului meu
când te-am întrebat.

Dacă vrei,
îţi pot împleti un colier
cu pietricelele culese,
să-ţi amintească de un visător
pe care doar tu l-ai cunoscut.

poezie de John Aquilina (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul lui Gammer Gurton (extras)

Spatele şi coastele sunt goale;
Mâinile şi picioarele sunt reci;
Dar, burţii îi aduce Domnul fel de fel
De licori vechi sau proaspete din beci.

poezie de John Still, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Stai lângă mine din zori pân' la apus
Căci fără Tine, trăind, în viaţa nu-s;
Stai lângă mine-n noaptea asta-‘naltă
Şi-îndrumă-mă să trec cereasca poartă.

poezie de John Keble din Anul Creştin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre peştii din apă

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Luaţi-i apa şi va muri, pe uscat nu îi prieşte;
Şi, au spus unii, care legile sfinte-au încălcat,
Că cel mai mare bine-i atunci când n-ai niciun păcat.

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Lăsaţi-l acolo, e locul care i se potriveşte.
Aşa-i şi omul care, pe al vieţii întortocheat traseu,
Spune, luaţi-mi tot, dar lăsaţi-mi Dumnezeul meu.

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Acolo el face sport oricând sufleţelul lui râvneşte;
Aşa-s şi rugăciunile pentru oamenii cu har ceresc,
Sunt în elementul lor când întru Dumnezeu convieţuiesc.

* John Bunyan, 1628 - 1688, scriitor şi predicator baptist englez; a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru convingerile lui religioase, perioadă în care a scris celebra alegorie creştină "Călătoria pelerinului" (The Pilgrim's Progress), pelerinul fiind creştinul/ creştina pe drumul anevoios către Cetatea Cerească.

poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun

E-un adevăr mai profund, mai deplin
Decât iubirea din familie,
Liturghii şi colinde, fel de fel,
Sau decât toaca de vecernie:
Dumnezeu a fost om în Israel
Şi este viu în pâine şi în vin.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareea vieţii

Fiecare val care urcă pe faleza albă
Se străduie să părăsească plaja-n grabă,
Să se-întoarcă iarăşi acasă,-n mare;

Asemeni lui Hristos, în mâna înălţată
El va purta stigmatul şi-a ţărânii pată
Întru eternitate,-n neuitare.

poezie de Tabb,John Banister, 1845-1909, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!