Poezii despre cosit, pagina 3
Cosașul
bătrân.... ușor plecat de spate
ascute coasa-ntr-o poiană
nu este nimeni pe aproape
doar vânt si mucul de tigară
băiatul nu-i... soața bolnavă.
si fânul trebuie cosit.
mai este mult pân-la amiază
cosașul pare obosit...
nu e ceaslov să plangă mama
si tata nu mai plange-n barbă
e doar bătrân, așteaptă toamna
rămas la coasă in poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea care adoarme zmeii
Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colț de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...
Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleții nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoșați,
Dorm fetițe, dorm băieții printre basme legănați.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți spun
îți spun adesea din gândurile mele
sunt triste uneori dar ce să fac cu ele?
în inimă le-adun dar nu mai găsesc loc
aș vrea să scap de ele dar unde să le-ngrop?
le-aș arunca în râuri să curgă-n alte toamne
le-aș arunca-n livadă, ascunse printre poame.
le-aș arunca în vale în fânul cel cosit....
se-ntorc iarăși la mine, nimic nu-i de găsit.
iar amintirea tandră, ce doare atât de mult
rămâne ca izvorul ce zilnic îl ascult.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce noapte,ce vară...
A fân cosit miroase acum
si carele mai trec agale
și se tot pierd în colb de drum...
Daca nu-i deal, nu e nici vale!
Și urca viața mea, coboara;
si stelele ma striga:"Vino,
Da-ne o-nmiresmata seara"!
"Dar tu ce-mi dai în schimb, lumino"?!
"Copil te fac din nou și veșnic
ai sa ma strigi în noaptea clara"!
Deasupra lumii arde-un sfeșnic
și pe pamânt e numai vara!
Și tu din car te uiți
la lună drumul totuna e cu cerul
și se aude dulce strună
și blând te mângâie misterul!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De auzi ale mele șoapte
Pe pământ desculță calc
Printre frunze și prin iarbă,
Cu miros de flori mă-mbăt
Și de abur și verdeațā.
De auzi a mele șoapte
Și chemarea ce o port,
Lasă-mi dragostea să vie
Ca să fie ca un foc.
Goală sunt, visez la tine,
Chem iubirea-n ajutor,
Ca și ploaia care cade
Așteptând al clipei dor.
Voi purta și coroniță
Din fânul cosit căpiță,
Ne vom îmbăta de tot,
Prin iarbă și printre flori!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
POVESTE BIZARĂ
în povestea mea bizară
începută-n primăvară
lanul grâului e copt
și cireșul dezinvolt.
trandafir a inflorit
și noaptea a ațipit,
doar, vreo ceasuri câteva
cât să pot adulmeca
un miros de fân cosit
pe care m-am odihnit.
adu-mi vară ceva nou,
pune-n casa mea cadou
suflet viu, șoaptă de om,
ca să pot noaptea să dorm.
lasă-mi florile-n fereastră
și nu pune sită deasă
din a norilor cădere...
lasă-mi ziua ce mă cere,
zvăpăiată, zgomotoasă,
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi luceafarul de seara
mărul iernat
în grâul
din anvară
împărățește basmul
cu bunici
întorși în borangic
și în arnici
ei sunt acum
luceferii de seară
tot ei sunt vin
sub coviltir de fag
îngemănat cu smalțul aburit
cu dor de rouă
proaspăt fân cosit
mătănii
pe grumazul unui mag
din cornul lunii
picături de ceară
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Te-aștept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.
În zorii zilei te-aștept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.
La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aștept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.
Si-n umbra nopții te-aștept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul din locul inimii
Mi-a plecat inima
prin iarna travestită-n toamne
cu livezi de nori hoinari
și mi-a lăsat un semn
în locu-i
E curtea dorului...
Umblă prin ea un destin
înconjurat de viorile așteptării
de serile în care eram
rază de lună
la geamul dinspre lumi
de amiezele uitate
în carele cu fân cosit
.............................
Mi-a plecat inima
prin spații închinate păcatului
todeauna va fi altundeva
în alt semn
unde macii dansează prin zăpezi...
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și furați de fericire
N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viață pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrățișare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin și eu lângă tine, m-așteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
și furați de fericire, îmbrățișați am adormit.
poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!