Poezii despre cosit, pagina 4
Catharsis
Am prins plânsu-n călimară
Și am scris cu el, o vară,
Versuri triste și umbrite
De trăiri neîmplinite.
Am cosit visele mele,
Să îmi fac un pat din ele.
Un pat la marginea mării,
Să gust din sarea uitării...
Și din voal de flori de chin,
I-am făcut un baldachin,
Cearșaf, din fâșii de suflet,
Perne de dor fără zâmbet.
Lumânări la căpătâi,
S-ardă iubirea dintâi,
Lumânări de imortele...
Așa, am scăpat de rele...
Pe o margine de stradă,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cosit
- Maica Domnului, ți-am adus și Ție
păpădie cosită proaspăt,
s-o atingi, că știu cum e
să stai
pe un scaun, în Cer,
și să nu poți să atingi, iar, iarba,
florile, spuse copilul din
scaunul său, cu rotile.
Mie așa mi-aduc, uneori,
când îi rog și
ce bine e, Stăpână!
Și ce mai plâng
când mi se ofilesc în poală!
Și-așa aș vrea
să mă răstoarne odată și-odată-
în iarba necosită!
(...)
-Tu ai vrea, Celesto, întrebă Poetul,
să cazi în iarbă ca orfanii care nu...
nu pot să meargă,
[...] Citește tot
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de flori de câmp
Miroase-a romaniță și-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristețea voi cosi,
Că trupul său ca sfinții când mor va mirosi.
Miroase-a flori de câmp și-a moaște de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristețea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul trecutului
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re'nviază mama, îmi zâmbește tata...
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.
Jar și vâlvorare soarele urcat-a.
Arde grâu-n flăcări, pân'la brâu crescut.
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Iarba pe tot șesul de cosit e gata.
Apele-și deșiră graiul ne'ntrecut.
Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata:
Copilandrul vesel din nou m-am făcut... -
Iată Pometestii, iată Adancata.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoană
mai lasă-mi un cuvânt viu
dacă păsările îți dorm
sub rădăcini de piatră
celor ce aud
plânsul tăcerii
dă-le paharul adânc
să-l umple
de zbor
celor ce văd
piatra din lună
dă-le timpanul mai larg
să-l umple
de foc
celor ce simt pământul
cum se adâncește în trup
dă-le pentru o zi
vârful de stâncă
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sublima desfătare
În sublima desfătare zămislită din senin,
Trup de sânge și de suflet cu aromă de pelin,
Îmi aduci în dar mireasma și aroma de divin,
Mă ucizi cu mângâierea lacrimilor de venin.
Mă adormi în pat de rouă și în fânul doar cosit,
Fierbi răcoarea boreală din altarul risipit,
Strălucești ca diamantul lunii pline-n asfințit,
Fir de iarbă, dor nebun, vis de perlă lustruit.
Cânți din bucium pe coline istovind mărgăritare,
Fugi în stele căzătoare și în visele polare,
Bei din apa ne-ncepută a candidelor fecioare,
Mă săruți pierind în valuri, în sublima desfătare...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândra mea
Să o vezi pe-a mea mândruță ce frumos e îmbrăcată,
Cu catrință și maramă și cu ie înflorată,
Când mă-învârt cu ea la horă, fusta i se face roată,
Saltă și bate opinca, în pământ se face groapă.
Pe fâneața-înmiresmată, vara, la cosit pe luncă,
Tot la ea mă duce gândul și mi-i tare drag de muncă,
O zăresc din depărtare, vine-n brațe cu ulciorul,
Apa rece-mi stinge setea, ea îmi potolește dorul.
Rumenă în obrăjori, strânge fânul în căpiță,
O ridic de subsuori și ne dăm câte-o guriță,
Ciocârlia cântă-n zare pân* ce soarele apune,
Suntem tare fericiți că trăim în astă lume.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aștepte
Și îmi voi împărți inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul și fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să știi
Nici vântul nu te așteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstițiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte șoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci și acum nu mai veni!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință nescrisă
M-am lăsat dorită în brațele tale
de când mi-ai zis că primăvara a inventat
așternutul fânului cosit,
atunci m-am încredințat că exiști;
ia-mă cu tine în lumea increată
să-ți dăruiesc un gând nerisipit
rătăcind de mână
într-un loc curat
simplu și albastru
acolo unde răul nu ajunge,
voi fi doar a ta
în anotimpuri toate care trec prin mine,
tu doar pune-ți sufletul aproape
si ascultă-mi clipa...
M-am lăsat în dorința ta nescrisă
la margine de lume
spre miracolul din suflet
unde "te iubesc" are gust de veșnicie...
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am oprit o clipă
MOTTO:
"Lucrurile cele mai mărețe
se prăbușesc într-o clipă."
"Brevibus momentis summa
verti." - Tacitus
M-am oprit lângă drum,
Să las clipa să treacă
Ca un fum printre foc,
Ca un fulg printre nori..
Dacă ploaia de vară
Udă câmpul cosit
Printre ierburi înalte
Plâng viorile, plâng.
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!