cosit

La cosit

Foaie neagră de pătrat
verde-negru împărat
spânzurat de o fecioară
lepădat de-a lui noroc
bălălău în coji de seară
stă la poartă trenu-n gară
uns în osii Dumnezeu
foaie verde
negru-s eu!
Verde-negru împărat
spânzurat noroc de sân
Doamne
hai
visează-n fân!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul l-am lovit

cu piatra degeaba mă zbat
nu mi-a răspuns nici iarba
gata de cosit din arbori
ţâşnesc două secunde
m-au îmbătrânit şi eu îl bat
trece-o clipă când m-am culcat
iubita de gât mă prinde strâns
atârnă de pat o toamnă a plecat
sărutul îl folosim peste mormântul
tuturor ne vine vremea şi ne răpesc
zorile lăsate pe petale le despletesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea

Eu mi-am cunoscut iadul...
e o pajişte cu iarba grasă în care în loc să coseşti
eşti cosit!
Şi raiul mi l-am cunoscut
e o pajişte cu iarba stearpă în care coseşti
coseşti
şi strângi o mână de moarte!
Dar încă nu m-am cunoscut!
Încă nu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună!

Parfumul nopţii ne vrăjeşte,
Miroase a tei şi-a fân cosit,
Iar frunzele foşnesc şoptit,
Atunci când vântul le stârneşte.

Răsare luna, zâmbitoare,
Şi raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.

În grabă, greierii se-adună,
Cu ţârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn uşor,
Vise plăcute, Noapte bună!"

poezie de Octavian Cocoş (5 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc în Octombrie

N-a mai rămas nici o speranţă,
La radio e anunţat cu insistenţă,
Acum e ultimul val de căldură
Şi-afară se schimbă ultima bordură.

Apare ca un fel de ameninţare,
Şi mă gândesc ca urmare
Să închid canalul cu dezinformare,
În ultima zi de toamnă cu soare.

Am să te iubesc în Octombrie
În fânul proaspăt cosit,
Şi în pofida ştirilor care sperie,
Ne vom purta ca doi îndrăgostiţi...
Afară e tot o vară târzie,
Şi un ultim şantier, fără concluzie...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosaşul

bătrân.... uşor plecat de spate
ascute coasa-ntr-o poiană
nu este nimeni pe aproape
doar vânt si mucul de tigară

băiatul nu-i... soaţa bolnavă.
si fânul trebuie cosit.
mai este mult pân-la amiază
cosaşul pare obosit...

nu e ceaslov să plangă mama
si tata nu mai plange-n barbă
e doar bătrân, aşteaptă toamna
rămas la coasă in poiană.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am cosit iarba înaltă
între plâns şi sărut
cu dinţii ruginiţi ai coasei
uitată în beci
am aşezat masa
sub viţa de vie întinsă
pe trupuri de mesteceni
poarta mi-a fost decalog
ştergarul alb cunună
flutură-n uşa deschisă
între noi se preling anotimpuri
căprioara cu puiul
traversează în grabă
bucata de cer rămasă stingheră

eu te aştept lângă tâmpla promisă

vino cât încă mai plouă cu dor pe pământ

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care adoarme zmeii

Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colţ de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...

Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleţii nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoşaţi,
Dorm fetiţe, dorm băieţii printre basme legănaţi.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu dor

Miroase înc-a toamnă dezmăţată
aceste gânduri calde când îţi scriu.
Nici tu nu vii, nici nu mă laşi să viu...
te mai ştiu oare, cea adevărată?...
Rememorez, mă zbat între extreme,
Mă tem de vorbe, le rostesc precaut
Şi-apoi pornesc din nou ca să te caut...
Da, te aştept iubito, nu te teme.
Miroase înc-a pajişti prin artere,
A fân cosit şi-a-nvăluiri de ape...
Miroase-a clipa când erai aproape...
Cât te iubesc!
Iar restul e tăcere...

poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul din locul inimii

Mi-a plecat inima
prin iarna travestită-n toamne
cu livezi de nori hoinari
şi mi-a lăsat un semn
în locu-i
E curtea dorului...
Umblă prin ea un destin
înconjurat de viorile aşteptării
de serile în care eram
rază de lună
la geamul dinspre lumi
de amiezele uitate
în carele cu fân cosit
.............................
Mi-a plecat inima
prin spaţii închinate păcatului
todeauna va fi altundeva
în alt semn
unde macii dansează prin zăpezi...

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!