Toate rezultatele despre cosi, pagina 3
Fetița alintată
Mamă, coase-mi paltonașul!
Mamă, mi s-a rupt rochița...
Prinde-mi, mamă, gulerașul!
S-alinta mereu fetița.
Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită și săracă
Și c-o droaie de copii.
Și de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
De mi-ar crește fata mare,
Să m-ajute mai curând!
Vine fata alintată
Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuța, supărată,
A luat-o mai cu zorul:
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Miros de flori de câmp
Miroase-a romaniță și-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristețea voi cosi,
Că trupul său ca sfinții când mor va mirosi.
Miroase-a flori de câmp și-a moaște de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristețea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară mereu
Primăvară e în sufletul meu
Iubirea o stăpânesc cu greu.
Tu ești floarea veșnic înflorită
Cu parfumul dulce-a dimineții binevenită!
Îmi mângâi duios parul bălai
Sărutul trezirii plăpând îmi dai.
Cu ochii tăi albaștri și duioși
Privindu-mă, dragostea noastră pe veci o coși!
Talia subțire tu mi-o cuprinzi
Învârtindu-mă, aripi vrei să prinzi.
În zborul lin purtat de vânt
Să-mi arăți ca iubirea nu are nevoie de nici un cuvânt!
Tu ești raza de soare a dimineții,
Melodia surda ce acompaniază dansul vieții.
Tu ești luna înconjurată de stele
Ce-mi veghează tandru în nopți, visele!
poezie de Diana Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec emotiv
Omule cu suflet bun
dări pe capul tău se pun,
vorbesc relele-n surdine
pe la cei flămânzi de tine,
unul cam țepos din schele
te împunge prin perdele,
altul își despică frunza
și-și plimbă pe lene buza.
Printre entități așteaptă
sfânta Vineri pe la poartă,
tu îți mai cultivi gherghine
și-ți mai coși viața-n suspine,
de cu ziuă până-n ziuă
când se crapă-apoi de piuă,
rumenești stelele-n noapte
prin ursiri nepieptănate.
Eu îți spun bazme pierdute,
printre multe amănunte...
ochiul meu, cel teleleu,
se plimbă acum c-un zeu.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (26 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine o zi
Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aștepți surparea timpului;
printre file plânse
găsești sufletul îngălbenit
aerul ia forma gurilor uscate
coși cămașa cu flori false
ieșind în lume
desculț
departe
sfâșiat
în zile impare
nu ai urechi pentru urletul deșertului
nici să privești înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ți faci mătănii
pașii trec dincolo de ruine
[...] Citește tot
poezie de Luisa Neruț
Adăugat de Georgeta Vișovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e dificil să vinzi la pompe funebre
o împușcătură falsă,
nimeni nu cumpără ratări,
de fapt cine ar da ceva pe dezamăgirea
unei canapele uzate
din care nu se scurge sângele
cu tot cu țipătul buretelui?
așa că faci stoc nevandabil
de ținte în organismul mobilei
și în burta unei amieze
când comediile proaste de la televizor
se șterg de râs pe subtitrare
sau te întrebi cu ce dracului de ață
să coși atenția lunetistului
de efectul unei încercări eșuate.
în definitiv,
orice execuție a preaînțelesului
ar merita
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe această lume în care nu aveam ce căuta
nu mai vreau decât un colț întunecat
de unde să-mi chem moartea ca pe o binecuvântare
cu o jumătate dintr-o lacrimă amară o să plătesc cucul
să-mi cânte alintat balada impară a cuiburilor străine
cu ce mi-a rămas din toată bucuria florilor de cais
o să răsfăț câmpiile sub care îmi vor crește munți din suflet
așa ca să aibă cărarea neumblată unde căuta vârful
apoi ca și când aș număra invers toate stelele necăzute
o să-mi numesc gândurile iarbă
și le voi cosi dimineața
înainte să-mi cânte toți greierii a dincolo
pe această lume în care nu-mi găsesc locul
o să-mi dau și jumătatea dulce din lacrimă
pe un cântec de privighetoare
cât să-mi crească înapoi tăcerea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cosât cu Pătru Nica
Într-o dzî, dă gimineață,
Cum cosam noi, amândoi,
Supt un geal, pă o postață
Unge-am sămănat trifoi,
Lângă plațu' lu Burtoane,
Mă pomen că-m' strîgă Nica:
- Nu cosî, c-ăișia, Ioane,
M-am iubit io cu Florica!
Io, cum mi-s om sîmțîtori,
Pă loc c-am încrepenit
N-am cosît, cam d-un porșori,
P-unge Pătru s-o iubit...
Cân' trăjiam io măi cu drag,
Tot o apă șî săcios,
Să m-aprupii dă cârșiag,
Iar m-oprieșcie-ăl păcătos...
Mă pomen că-m' strîgă Nica:
-Ceaceo,-ăișia, în trifoi,
O stat mama lu Florica
Șî s-o fost uitat la noi!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Jorz din Antologia poeziei în grai bănățean
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele mamei
eu știu că tu ai învățat cuvintele să meargă.
eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă.
eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă.
eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place să vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara.
eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, să fie crescut și plăcut sfinților, să le țină de foame, când îmi vor bate la poartă.
noi știm că fierbem în aceeași oală. dar nu vorbim despre asta, niciodată. eu nu îți spun că în burta mea se zbate amintirea facerii. noi zâmbim cu subînțeles și îl bârfim pe doamne iartă, amatorul care a pus prea multă carne în oameni. eu știu că doar sarmalele tale mai pot salva lumea.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dorul meu s-auzi copitele de cal
Mă regăsesc în ochii-ți mari, adânci, ca de strămoși,
Cu mâna ta de aur vreau chipul să mi-l coși
Și-n inima ta mare apoi să-l înrămezi!
De-l vei uita și-o clipă aș vrea să lăcrimezi
O lacrimă să-ți curgă pe-obrazul fin și pal,
De dorul meu s-auzi copitele de cal
Cum tropotesc pe piatra pe care-or alerga
În zori ca să te cheme să fiu din nou a ta.
Să nu mă uiți! În coama-i lungă, neagră
Zbura-va, printre vise, figura mea întreagă.
Să mă iubești la fel c-atunci în luna mai
Când pentru veșnicie jurat-ai să mă ai.
La tine să mă chemi real, dar și în vise,
Să-mi dăruiești, cum știi, săruturi dulci, promise.
Mi-e dor de ochii tăi! Hai, vino, nu mai sta!
Ce tainică și sfântă e mângâierea ta!
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!