Toate rezultatele despre cosi, pagina 4
Între frunze cărămizii...
Ies la plimbare pe la prânz,
când soarele strălucește,
m-așez pe bancă și privesc
la frunzele de aur care cad
în bătaia vântului destul de puternic.
Le văd plutind fără destinație
mi-e milă de ele, ca de viața oamenilor.
Inima omului e ca rochița fetiței sărace,
o coși de multe ori, iar ea devine
și mai puternică,
dar numai ea îți dă fericirea
și bucuria de-a trăi.
Inima simte îmbrățișarea
caldă a naturii între frunzele
cărămizii și aerul de lemn
cu ploaie fină ce alungă soarele pentru moment,
ce revine apoi râzând slab.
Stau și ascult vocea frunzelor,
privesc înclinația copacilor
ș-ascult cântecele tradiționale,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la viață am poruncă
De la viață am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc șuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.
Eu sunt protejat de muncă.
Viața-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer și brânză mă hrănesc,
Cu pastramă și cu șuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.
Mă simt încă-odată tânăr,
Și tot mai îmi place încă,
Anii trecuți să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.
Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
TURNUL PĂTRAT
Mamă iubită, să nu mai fi tristă,
Haotice umbre iar ea maiestuoasă,
Umila mea clipă, cu goluri în prispă,
Eu totuși am avut o viață frumoasă,
Atâta iubire, atâta lumină,
Nu-i va fi firii nicicum în putere,
Să-ngroape, să uite, să umple de tină,
Această deplină și blândă avere,
Căci n-or fi pe lume doar râuri cu visuri
Și n-au fost să fie nici pentru cei drepți,
Acele atât de visat' paradisuri,
Sunt doar făptuituiri pentru cei înțelepți,
Căci poți din țărâna ce încă e moartă,
Lăsând doar lumina să cadă abrupt,
Viziuni sa creezi din propria soartă,
Chiar dacă mirajul deplin este rupt,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
POEMUL NESCRIS
În bezna aceasta semiobscură,
Resimt sentimentul de ură
Al celor ce te sărută pe gură
Conform teoriei incestului frust,
Pe care refuz compulsiv să îl gust
Pe drumul acesta îngust,
Caci lipsa de aer, precum de culoare
E ceea ce astăzi mă doare
Și ostentația aceasta aleatoare...
În lumea de ciucuri
De ce să te bucuri,
Tu, plătitor de ciubucuri?
Felină fiind, aroganța uitărilor toate
Strigă zidită-n singurătate,
Din primele clipe de eternitate;
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privire la tabloul lui Delacroix: lupta lui Iacob cu îngerul
Steaua era pe sfârșite,
stingerea sunase și ea,
cerurile deschise cântau.
Ce știau despre stingere
cerurile,
ce știau
de lacrimi amare?
Ce știe
Primăvara
de lăcrămioare?
Și fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everest
mă mișc ca într-un vacuum în care particule suspendate
plutesc / nu am acea inimă pe care să o
împart cu tine/ ceva mă forțează în trecerea aceasta
de la sălbăticie la a tăcea încontinuu
// mii de cartoane lipite de pereți ca benzile desenate îți arată sensul//
mereu ocolești străzile întunecate de frica unui monstru ascuns în întuneric
dar nu astăzi
când direcțiile se schimbă/ decupezi din cartoane
orașul și străzile lui
mergi încet și cerul pare un bibelou care se sparge deasupra ta
// ce să faci cu toate aceste cioburi //
ai o gură pe care vrei s-o lipești de tine mai mult
ai o gură pe care vrei să o coși
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-aș putea...?
Nu plânge, mamă, și nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu știi la fel de bine că în țara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Știu că ți-e greu că sunt acum printre străini
Și că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ți-e plină de ciulini
Și cât mai suferi, dar gândește-te la mine.
Cu ce-aș putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aș cosi în curte și ți-aș sparge lemne?
Dar oare-n țara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc și să crap lemne?
Mă doare sufletul că-ți sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiți că sărăcia ne desparte
Și că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ți calzi.
Și aș veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ți fiu aproape, să te mângâi pe față,
Dar știu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Și m-aș trezi plângând în fiecare dimineață.
[...] Citește tot
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ac și ață ... ( După o idee de Tudor Arghezi )
Într-o zi de dimineață,
Priveam mirat la o ață;
Își băgase coada dracul
Ața mea vorbea cu acul.
-Vezi că ești într-o ureche,
Parcă apucat de streche!
Nu coși bine, nu coși drept;
Te credeam mai înțelept.
Fii, te rog, atent la tiv!
Cusătura cu motiv
Pare că-i din muște bete;
Este numai pete, pete.
Tișlaifărul cu ajur
L-ai cusut parcă mahmur...
Fă și cheutoarea bine!
Se destramă și nu ține.
Oi fi tu bățos, ca fierul;
Fă și tu pe cavalerul
Și mă trage și pe mine!
Hai, că nu ți-o fi rușine!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Cum aș dori să te mai văd?
Cu sufletul lăsat în flori
Să nu lași mugurii din mână
Că vor s-ajungă la străini
Prădați de focul ce îi cere
Dar prinde-i iar să nu ne mori.
Cum aș dori să te mai plâng?
Prin grâul copt perfect de soare
La focul plitei ce stă prins
Din lacrimi să rodească brazi
Pădure-n munții noștri dragi
Să vrem mereu o sărbătoare.
Cum aș mai vrea să te aud?
Din bucium să ne cânți spre seară
Fiori mai demni să strângem toți
Doar melodii și hore mari
Iar cor să-ți fie toată valea
Din apele de Jiu și Olt
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Îmi scrii că cerul s-a întunecat, iar cocorii nu mai zboară, se îneacă asfințitul în gurile văzduhului, te văd grăbită să treci cu spatele prin viață. nu ești prezentă orei?
Sunt eu pentru tine un câine de pripas, să umblu cu fularul atârnat de gât ca un lanț ce l-ar ține pe sârmă într-o gospodărie? Eu nu-mi pierd timpul cu amintiri doar scriu iritat de nostalgia ta care mă muscă.
Tăcerea ta este semn de neputință, liricul se deapănă la focul iubirii când rupi buzele să te lipești la inima revărsată în noapte, te îmbrățișează și apoi se ascunde în clipă, sfarmă legende.
Îți voi construi o lume cu mesteceni și cetăți în fața necunoscutului să-mi apăr cuvintele pe care acum le vărs într-o desagă pe care o porți peste tot să aduni poveștile altora fără să crezi că orice suflare cerne taine de nepătruns, poate atunci vei tinde spre latura infinitului să adormi vigilenta raționalului.
Singure doar cuvintele te vor îmbogăți să-ți cosi cămașă înflorită din taina cerului. Nu-mi spune că doare, lumina nu doare tăcerea este cea care rănește. Puneți scutul să te aperi de furtună și intrigă.
Astăzi te văd, te simt rătăcită. Ego-ul asemeni lui Icar vrea să-ți înalți aripile ai grije la răni. Fi asemenea lui Prometeu adu focul și vino la masa mea să deșertăm taine despre originile rătăcite intre pietre pe albia răului unde primi oameni pescuiau iubire.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!