Toate rezultatele despre cosi, pagina 2
Mosi Clăciun (poezioală)
El pe cosi s-a stleculat,
Daluli multe mi-a lăsat
Si pe-o foaie ținți cuvinte:
"Pentlu că ai fost cuminte!..."
Mosiule, să nu mă celți,
Si pe mine să mă ielți,
Că am sclis asea peltic,
Cum volbeste ăla mic!...
poezie de George Budoi (25 decembrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Clipa
Mă-nrobești cu veșmânt înșelător
și răbdătoare-mi coși peste trup
panglicele umilinței.
Mă-nveți tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...
Ca și cum noi n-am fi fost
niciodată.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
totul are un sens
până la urmă
de ce-aș cosi iarba
acum când știu că
mâine va crește la fel
de ce-aș mai aștepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa rotit...
S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăți de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Și-au căzut în apă ca rămășițele arhanghelilor
S-a stricat pâinea și floarea
În lazarete zac ca snopii veștejiți prietenii noștri
Singură coși fiului tău gânduri diferite
Numai trenul își târăște aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite.
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a rotit
S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăți de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Și-au căzut în apă ca rămășițele arhanghelilor
S-a stricat pâinea și floarea
În lazarete zac ca snopii veștejiți prietenii noștri
Singură coși fiului tău gânduri diferite
Numai trenul își târăște aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cine?
pentru cine se merită să te schimbi?
să coși noi trăsături pe trupul încins
trecut prin schimbări
ce nu l-ar fi stins
pentru cine se merită să te schimbi?
când schimbarea-i doar un moft copilăros
de care se bucură
și-un adult capricios.
poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de Armonic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iarăși
Iarăși gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăși sufletul plecat
Să te caute, te-aducă
Iarăși tristă și pierdută
Pe aceeași întrebare,
De ai știi cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi și soare
Iarăși în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă
Iarăși tu nu îmi dai pace,
Iarăși tu te-arăți, revii,
Cu lumina ta de ace
Coși un dor și-l ții, mi-l ții...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diurnă
Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat și mor de tine,
Și mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.
Și mor încet și elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.
Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu știu,
Să port în piept zile senine.
Dar mor încet și-nsingurat,
Mor de fumat și mor de tine,
Și-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coși pe etamine.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munte
Să stăm în munte și să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,
să-mi fie foame și să-mi fie sete,
să-ți fie cald, să-ți fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete
și să plecăm aproape-n somn din viață
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coși cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir și ață.
Și eu să cad când stelele-ncep să cânte
urlând de dor în umbra ta măreață.
sonet de Adrian Păunescu
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram hotărâtă să te caut neobosit, până la granița viselor, în care sufletul își curăță haina murdară de păcate nespuse. Să mă spăl pe mâinile albe și apa uitării să-mi prindă pe gene dor neatins de mândrie deșartă. Să-mi fie sete de noi și tu, cu beția atingerilor târzii să stingi văpaia șoaptelor, într-un amalgam de sărutări fierbinți. Să-mi sfâșii cu dinții hainele pătate de misterul dorințelor și apoi fir cu fir, tainic să-mi coși inima cu atingerea delicată a iubirii.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!