Poezii despre presa cainele de paza, pagina 25
Sus
Bagă de seamă, omule de carne,
Că umblă orice zi să te răstoarne,
Că orice oră umblă să te frîngă.
Dar lacrima durută nu ți-o lăsa să plîngă.
Ia seama bine, somn să nu te fure,
Nu te opri, înalță-te vulture.
Ajunge o secundă să șovăi. Chiar de azi
Ai și-nceput să șchioapeți și să cazi.
Neadormit și teafăr se cuvine
S-arunci și trîndăvia ispitei de la tine.
Primejdia s-o cauți de-a dreptul, într-adins.
Nu te lăsa de semeni și timp rănit și-nvins.
Cu traista în spinare, cu căinele tău, leul,
Dă luptă nentreruptă cu ceasul rău și greul.
Călătorind de-a pururi prin zări și peste zare,
Să nu te afle viața culcat, dar în picioare.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vară și asta îmi place
e lumină
atâta timp cât brațul îmi acoperă sfera
ochiul îngust prin care mai ieri libelule zburau
când mă ascund nu mă văd
golul este o rană imensă
când nu mai ai mamă și tată
de azi promit un destin fără urme privitorule
aștept merii să înflorească în suburbie
câinele meu este dresat
și omul este dresat
ca brațul ca sfera ca mersul în nobil grai
rostesc rotundul și iar rotund
se face că trec puntea orbului
e vară și asta îmi place
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiatul premierului Victor Ponta în presa străină. (Ahtiat după putere și publicitate, Ponta și-a dorit atât de mult să fie cunoscut de presa străină și de mai marii lumii încât a încălcat Constituția și decizia Curții Constituționale)
Faptul că a plagiat
Primitiv la doctorat,
Au aflat stupefiați,
Îngroziți, terifiați,
Nature, Reuters și Le Monde
Și întregul mapamond.
Floare albă de cais,
Praf la făcut El Pais;
L-a băgat în corzi îndat',
Și pe Ponta l-a-ntrebat:
"Spuneți, de se dovedește,
Plagiatul vost', firește,
De-nțelepții desemnați,
Atunci demisionați?"
Fără a o mai scălda,
Ponta spuse-ndată: "Da".
Faptul că a plagiat
Fost-a în curând probat,
De academicieni,
Profesori olimpieni.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Plagiere și plagiatori (30 iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lui Ariel
Vino pe plaja de-aur cu nisipuri fine
Și prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverență-aplecat, buzele-ți sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute
Atinge-le blând, aici și-acolo, fețișoara
Și gingașele nimfe îți vor ușura povara.
Hark, hark,
Bau, hu.
Câinii de pază latră-încordați arc,
Bau, hu.
Hark, hark!
Aud, sonor,
Ritmat vocille unui cor
Cântând cucurigu.
La cinci stânjeni sub apă-ți zace tatăl, cum bine știi;
Oasele i-au devenit mărgean cu scânteieri de sticlă,
Iar ochii perle sidefii;
Făptura-i s-a schimbat din mică, tot mai mică
Prin transparența fosforică-a mării, prin pulberea salină,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Shakespeare din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni primăvara
Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Și colțul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veșnicie.
Căldura va țâșni și ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai, încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.
Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră, iarăși, viorele
Așa cum o făceam de-atâtea rânduri.
Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu fața arsă și năucit ușor de soare
Și cu toate zările pe umeri, fluierând.
poezie de George Pena (8 martie 2009)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserează
Se întorc pescarii cu stelele apelor
împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor,
împărații ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea
gravurilor
și servitorii fac baie căinilor de vânătoare
lumina-și îmbracă mănuși
deschide-te fereastră-prin urmare
și ieși noapte din odaie ca din piersică sâmburul,
ca preotul din biserică,
dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiților supuși,
vopsește păsări cu cerneală, înnoiește paza de pe lună.
-hai să prindem cărăbuși
să-i punem în cutie
-hai la pârâu
să facem oale de lut
-hai la fântână să te sărut
-hai în parcul comunal
pânâ o cânta cocoșul
să se scandalizeze orașul
[...] Citește tot
poezie clasică de Tristan Tzara (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulpea și câinele (Fabulă)
Vulpea roșcovană, supărată ca de o povară,
Da târcoale codrului într-o foame-amară,
Vede ea un câine cu un trai îmbelșugat
Și-l întreabă așa pe cel invidiat:
- Cum de-arăți așa prosper, vecine?
- De te miri, să știi că o duc bine,
Că stăpânul mă hrănește cum se cuvine,
Eu, de-ai fi supusă, te-aș lua cu mine!
Ea se-ncântă de-așa trai de viță bună,
Dar când vede a amicului urme de zgardă,
Nu regretă o așa viață să piardă.
- Nu, mersi, eu prefer foamea nebună!
Libertatea, demnitatea-i giuvaer
Când comfortul te "închide" într-o za de fier.
Morala: Libertatea nu are preț.
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță fără muzică (Nu-i nimeni să ne vadă)
Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă și să ne-auză -
Nu pleca!
Dă-mi degetele-ți inelate să le sărut ca și-altădată,
Dă-mi degetele-ți inelate -
Poeme-n pietre nestemate -
Vreau să le-nvăț pe dinafară și să le cânt,
Dă-mi mâna toată,
Căci nu-i în tot salonul alta, așa, la fel cu mâna ta.
Rămâi cu mine toată seara...
Ce-ți pasă dac-o să sfârșească
Orchestra valsul?...
Tu nu știi
Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească?
Deschide-ți brațele -
Altarul în care mă-nchinam alt'dată -
Deschide-mi brațele și prinde-mi în ele brațele-obosite,
Apleacă-ți gura-nsângerată,
Și sărutările-ți aprinse înseamnă-le pe-obrazu-mi pal.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperietoare ...
Cu pălăria pe-o parte
Mânecile fluturate,
Proțăpită în prăjină
Are-n pază o țarină.
Toată e cusută-n ațe,
Răstignită-n cruci, de brațe.
Stă legată în curmeie
Aruncând cu reteveie.
Parcă merge-n papainoage
Ca nebunul fără doage.
Când vântul în pale bate,
Ciorile fug speriate.
Fug și vrăbii, zboară grauri,
Alungați sunt pe coclauri.
Paznicul e de ispravă;
Nu stă niciun bob zăbavă.
Nu vrea casă, nu vrea masă,
Stă și-n noaptea-ntunecoasă,
Fără să ceară simbrie,
Pân' ce straiul se sfâșie.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoționat până la vorbe
S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negenerații... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoționat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieșit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în ședința cu presa printre crucile de pe alee
Orașul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieșea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meșterește de inginerii germani cu furculițe franțuzești
Își lăsa pulsul să vorbească
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!