presa cainele de paza

Elegie de moment

M-am bucurat, în viaţă, de răsfăţ,
M-am risipit, cum spune, just, norodul;
Acuma, stau în casă şi învăţ
"La gât cravatei cum se leagă nodul".

Plimbându-mă prin casă, ca-n poveşti,
De-atâţia paşi, s-a subţiat podeaua
Şi-n timp ce presa debitează veşti,
Îmi strâng, sătul de linişte, cureaua.

Privesc pe geam, recit, în gând, o odă,
Dar Teama e gravidă, stă să nască,
Şi Carnavalul, de un timp, la modă,
Pe stradă mai trimite câte-o Mască.

Afară sunt lalele, trandafiri
Şi verdele e tot mai hotărât,
Dar, evident, cu lanţul de scumpiri,
Curând ne punem funia la gât!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere în stele

Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit şi curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerţi cu boală şi cu foame,
Cu moarte şi cu viruşii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli şi răi
Şi nu ne-am plâns greşeala la icoane.

Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriţi, în viaţă au luptat...
Acum îngenunchem şi-ţi dăm crezare
Şi Doamne, ştim că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Şi lacrimile noastre sunt amare.

Să ne unim în luptă, toţi, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă şi ne ai în paza Ta!
Plâng toţi cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec neostenit

te iubesc şi se aşterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când îşi aruncă timpu-n hăuri şaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.

te iubesc şi se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum îşi frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.

te iubesc şi se-mprimăvărează
cu ghioceii plânşi peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.

te iubesc şi marea-n toiul verii
spală la ţărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tarziu

Un caine ma latra cand calc pe strada lui
Nestiind probabil ca e si strada mea.
Cuvinte de piatra si din partea stapanului
Se pare ca eu le-am facut un rau... ceva.

Caruta vecinului e parasita in drum
Iar caii sai nu-i vad, deci nu-i mai are
Nu vad nimic miscand ci doar urma de fum
Venind de la prima casa, de la cainele cel mare.

As vrea sa intru dar batranul nu ma lasa
Iar fiara latra si se-arunca-n poarta ca nebuna
Eu nu-i cunosc pe ei dar 'mi-amintesc de casa
Dar cine locuia aici nu stiu dar stie luna.

As intreba-o dar nu o vad, norii stau pe loc
Ma asez sub un salcam ca si altadata,
Cu capul pe gardul vecinului si fac un foc
Si se lumineaza casele si strada toata.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Îţi scriu, să ştii că toate-s aşa ca la plecare,
Că n-an clintit un lucru de două săptămâni, —
Pe masă o mănuşă, zvârlită la-ntâmplare,
Păstrează încă forma frumoasei tale mîni.

Şi iată evantaiul şi mica ta oglindă,
— Oglinda, cea mai bună prieten-a femeiei,
Ea cere poate-atâtea secrete să surprindă
Când uşile-s supt paza neîndurat-a cheiei. —

Şi-afară de aceste, e-un miros blând de floare
Ce rătăceşte, încă... sunt cei doi trandafiri,
Care-au murit pe-ncetul în apa din pahare,
Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.

Aşa e-n casa noastră, iar cel ce ţi-le scrie
E-aşa hursuz şi jalnic, încât mă-ntreb de-s eu,
Sau am murit ş-acuma trăiesc iar, cine ştie,
Şi nu-s decât un paznic bătrân într-un muzeu...

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn pentru soare

Soare! Îmi plac razele tale,
Garoafă-aurie cu multe petale,
Tu a mea faţă-mi ‘veseleşti
Când pe mine mă priveşti.

Şi parcă, cu-a ta lumină-mi spui
Că tu eşti al nimănui,
Că n-ai prieteni, n-ai duşmani,
Şi ai milioane de ani.

Toată lumea te iubeşte,
Soare trist, nemuritor,
Adu-ne-o rază de speranţă,
Pentru-al nostru viitor.

Adu-ne fericirea şi iubirea, soare!
Fă din lumea asta o mare sărbătoare,
Ajută-i pe cei nefericiţi,
Mântuieşte-i pe cei părăsiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră

Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veşnică pândă;
Umbră, vă târâţi spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziţi,
N-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiţi niciodată,
Fiindcă mă iubiţi
Şi dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe umerii somnului

În mâinile tale am lagat iernile cu noduri,
erau rămase pe drumuri
şi nu le-am lăsat să fugă dintre noi.

Nopţile şi-au sculptat singure întunericul
în aerul rece,
stelele căzute în gânduri
aşteaptă sosirea dimineţii pe acoperişuri,
oraşul încă doarme cu botul pe labe
fără să fie grăbit la activitate zilnică.

Îţi privesc faţa şi părul răsfirat
pe umerii somnului,
m-am trezit prea devreme ca o fiară
care-şi adulmecă prada de plăcere,
şi mă iert pentru paza care o fac
cu dorinţa de dragoste.

Te-am îndrăgit prea mult
încât mă oblig să nu te tulbur,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ţinte ştiu nu pot s-ating;
Toţi cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toţi spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toţi de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci şcoala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Şi eşti o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deşertăciune;
E cum săgeta... ce-ţi arunci!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Prin crăpături de-obloane lumina, pete-pete,
Pătrunde pe podele, pe pat şi pe perete.
Aşa cum altădată încet s-a aşternut
Când odihneam aicea sub albul aşternut.
Iatacul e acelaşi şi-n tihna lui adie,
În bâzâit de muşte, bătrâna melodie,
Şi ornicul rosteşte clipita de demult —
Da, toate sunt aceleaşi: le văd şi le ascult.
Şi zilele pierdute revin. Simt că mă cheamă
Privirea mea uitată din poza prinsă-n ramă,
Cu ochii mei, cu ochii dintâi — şi simt pe piept
Cum giulgiul amintirii se lasă — şi, deştept,
Privesc cum îl atârnă drept coviltir pe toate.
Pe zid mai e hârtia cu flori încondeiate,
Şi puşca ruginită mi-o văd pe un dulap.
I-e frică iar — o clipă — copilului, de-un cap
De cerb cu ochi de sticlă şi coarne rămurate...

Adorm în paza unor descântece curate.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!