presa cainele de paza

Trântorul

Taie frunze la câini, conduce-un Mercedes,
Babacu' tunuri grele a dat în tranziţie
De-n top de barosani e pe-a zecea poziţie,
El, câinele de pază la ultimul congres,

"Am stofă de Rotschild" se laudă ades...
Junele fecior nu are nici o inhibiţie
Conturi tocând în aventuri de perdiţie,
Cu trufandale-balerine, dându-i ghes,

În ţol de Occident ginu-l bea cu ţoiul,
Joacă în ritmuri de manele ţonţoroiul,
În Tei, ca el, nu mai exist' aşa bărbat

Pe prima pagină apare-n presa de cancan,
Şi când de vicii varii e doldora pătat
Se miră: "mais où sont les neiges d'antan?"

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mateiu Caragiale
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele cu blana oglindă

Câinele cu blana oglindă
străluceşte
la umbră
cu luna scoasă
între colţi de stele.
Câinele cu blana
oglindă
îşi dă singur ocol
şi se răcoreşte
în sângele
pădurii
în verdele gol.

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, cainele si Dumnezeu

Pe marginea drumului
Zace trupul cainelui
De masina ieri zdrobit
Ignorat si parasit.

Dar iata un om apare
In genunchi cere iertare
Era noapte nu vedea
Cainele trecand strada.

Si deodata cerul gri
Izgoneste toti norii
Si de sus coboar' agale
Imparatul cel mai mare.

El atinge cainele
Ii dispar si ranile
Si se-aude speriat
Al catelului latrat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Casalean (8 iulie 2017)
Adăugat de casamih
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Adevărul pur, fără minus sau adăugire,
Declar aici: câinii sunt plini de iubire.
Totuşi, practic – şi remarcat de către autor,
Câinele cu blana udă e cel mai iubitor.

poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Câinele umbrei
mă muşcă de cur
sfâşiindu-mi
cu colţi hotărâţi
turul pantalonilor
melanjul de carne şi pânză
încolţeşte în stomac
stele urcătoare.

poezie de Daniel Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţă

Un cer albastru, o somnoroasă mare,
Linia gri şi rece-a ţărmului mut,
O sclipire-a unei vele-n zare –
Şi nimic mai mult.

Asta au văzut ochii, inima mea a văzut mai mult:
O femeie-ale cărei buze repetau fără zăbavă
Această propoziţie,
"Domnul aibă-n paza lui acea navă!"

Domnul aibă-n paza lui acea navă! Rugăciunea ei, nu a mea,
Traversează toate mările – şi nu-s puţine,
Până dincolo de frontierele ceţii,
Unde cineva şi-a întors faţa de la mine.
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Nava ei, nu a mea –
A mea niciodată n-a mai revenit la mine.

poezie de Thomas Fleming Day, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maidanez de centru (dreapta)...

Hau-hau cu câinele în lesă
E scos la aer cum se spune
Hau-hau pe străzi fără adresă
Cu alte javre să se-adune...

Hau-hau lătrat la Lună-apune
Pupat în bot căţea prinţesă
Hau-hau cu câinele în lesă
E scos la aer cum se spune...

Hau-hau madama principesă
Nici în uitatele cătune
Hau-hau imagine expresă
Pe-alei mormane să adune...

Hau-hau cu câinele în lesă!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adresa

Cine vrea să mă cunoscă,
Să ştie adresa mea,
N-are decât s-o găsească
Pe această albastră stea.

Mică e a mea adresă;
Dar n-o veţi găsi în presă.
Veţi căuta în zadar,
Căci presa n-are habar.

Dar de vreţi să mă găsiţi
Şi adresa mea s-o ştiţi,
Pe mine să mă întrebaţi
Şi astfel simplu o aflaţi.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

omul bun îi pune cainelui sau
un blid de lumină
câinele incepe sa-l iubeasca
omul rău îi da un blid
din propriul sau întuneric
câinele il musca
omul se miră
au şi câinii ăştia o pecizie a restituirii...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!