a se min�i pe sine �nsu�i

Nihil sine nihil

Când eşuează câte-un sentiment,
Ai vrea să se-ntâmple
în mod unic,
asemeni orcilor din Peninsula Valdes. (hunting strategy)
Da' şi ălora, când le iese, le iese:
Se-ntorc în ocean
cu puiul de focă-ntre dinţi.

De vârfurile coarnelor ibecşilor indiferenţi
Coboară să-şi frece chiloţii
femeile înger -numai că
Îngerii nu sunt femei
şi nici nu poartă chiloţi.

poezie de Traian Rotărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lungă aşteptare

Noaptea s-a culcat pe sine,
tu ai uitat-o în dormitor
cu întunericul la fereastra spre grădină
şi te-ai pornit la mine.

În faţa uşii s-a îndoit timpul,
o deschid să văd întruchipată minunea,
povestea nu-i chiar poveste,
o lungă aşteptare
cu braţele deschise a împreunare-n destin
şi patimă-n dragoste.

Îţi spun să nu mai pleci,
să te opreşti la locul
unde ţi s-au aprins călcâiele!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta unui artist (dedicata Madalinei Manole)

Daca ar fi murit
Simplu,
Rapusa doar
De durere,
Poate ca nimeni nu ar fi inteles.
Dar nu a murit deloc simplu,
A murit de tot
Pentru ca toata lumea sa inteleaga

Ca fara suflet
Nu existam

Si lumea nu are sens.

Lacrimi care nu cad,
Frunze care nu se vestejesc,
Flori care nu infloresc
Niciodata.
Simplu
Se usuca

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutul cocenilor...

Şi omul întunecă! Nu numai ziua...
El întunecă când cântă cocoşii inimii.
Când stau atârnate păcatele lui ca nişte lilieci
pe pereţii inimii lui.
Atunci întunecă omul
Când pierde tot şi se regăseşte pe sine
pe ziuă
când toată lumea îl vede pierdut.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când bebe

Emoţiile includ în sine stafii
Pretenţiile invocă enigme
Trăirile sufocate de oprimări
Degenerează în spirale cumplite
La talpa lumii răufăcătorii
Vântură pe sistem turbo
Şi impun sensuri descendente
Biografiile se succed sumbre
Până când un bebe mesianic
Va spulbera intemperii crunte
Până când un bebe mesianic
Va izbuti la Armaghedon.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Execuţia

Te uiţi din ceas
printr-un hublou de alge
corăbii pasc din puntea unui vas
iar ora se prelinge pe catarge
şi ne-a rămas nimicul de rămas...
În ceas te uit
şi-n buzunare fine
printre chibrituri, fulgi şi scoarţă de sărut
întinsă între coaste-mi stai pe şine
şi ceasul trece roată
peste roată
şi-ai tăcut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil sine deo

Nimic nu iţi inspiră teamă
Iubirea sfântă când te cheamă
Hotarul milei n-are zare
Iertarea n-are sărbătoare
Lumina ţi-a păşit în casă
Strângând copiii toţi la masă
Izbânda s-a opus tristetii
Nădejdea dând o şansă vieţii
Esenţa lumii e-n credinţă
Dumnezeiască biruinţă
E-un crez al legii şi al firii
Ogor mănos al mântuirii

acrostih de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispite

se nasc atâtea ispite
în noi şi în lucruri
pământul încă visând
se trezeşte în rotunjimea fructelor
un gol mai mare-adică
între polii seminţelor
adânc în sine strânse
oglinzile
la ţărmul mării
au dat foc
luminii reflectate chiar de ele
şi şarpele încolăcit
pe care lumea noastră stă
l-am auzit cum vine noaptea
spre sânii tai pocnind încet de lapte

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtată de vânt...

Ea visează zbuciumată
că e luată pe sus
de vântul puternic
care o poartă în diferite locuri
în căutarea de sine
şi aflându-se într-un pat
ce e purtat pe ape,
apoi alergând pe o plajă,
zburând spre un câmp
cu multe flori sau traversând
alte zone mirifice.
În zare vedea un apus
impresionant
văzut de pe un câmp plin de ciulini,
pietre şi spini, dar ea era,
mereu cu zâmbetul pe buze...

poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom de zăpadă

Trenul năpârlise de şine.
Copii fluturau bătrâni închişi în zmeie
Lanternele plângeau.
Eu îţi desenam portretul în zăpadă
cu coada unui trandafir pietrificat
Tu îmi ţineai umbrela în care
doar sub ea ploua
ploua cu găleata sub ea
cu găleata în care a crescut trandafirul.
Apoi ne-am furişat
într-un pom de zăpadă
şi-am îngheţat în formă de om.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!