Poezii despre a se min�i pe sine �nsu�i, pagina 23
Doar iubire!
Dacã nu existã început;
Nu existã sfârºit;
Nu existã timp;
Poate nici spaþiu;
Noi existãm de când....
De când avem conºtiinþa de..
Sine; de Noi?
Dacã suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!
poezie de Mihai Marica
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi urmãtoarele:
- poezii despre existenþã
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre spaþiu ºi timp
- poezii despre sfârºit
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre conºtiinþã
- Ne poþi propune o poezie de dragoste?
Verticalitatea...
... umanã,
unicitate,
este principala calitate
din care derivã cea mai încântãtoare
trãsãturã;
altruismul
de a lãsa cât mai mult spaþiu în jur
confraþilor...
... iar aplecarea, culcatul fiind în toate situaþiile
o uitare de sine,
egoismul nu apare
decât dacã ne culcãm
când pe o ureche,
când pe cealaltã...
pentru a nu-i mai auzi pe ceilalþi.
poezie de Daniel Aurelian Rãdulescu (6 august 2012)
Adãugat de Daniel Aurelian Rãdulescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre uitare, poezii despre superlative, poezii despre promisiuni, poezii despre calitãþi sau poezii despre calitate
Inocenþa
Duioasa inocenþã ne–întinereºte-n vis
ªi ne trezim spre lume descoperitul sine
Scurtându-ºi umbra teama ce din lãuntru vine
Ca vreascuri sfinte ardem din ce-a rãmas nescris
Astfel ni-i dat ºi somnul treimea în scãdere
A fiinþei ce transcende ºi nu ne amintim...
Bãtrâna inocenþã nici moartea nu ne-o cere
Ca ort ci numai Arta: prin ceea ce iubim.
poezie de Eugen Evu
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi urmãtoarele:
- poezii despre inocenþã
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre sfinþi
- poezii despre sfinþenie
- poezii despre moarte
- poezii despre fricã
- poezii despre bãtrâneþe
Faþã în faþã
Duioasa ta abolire a timpului
Mã aduce în matricea eternitãþii,
Sã ne unim într-o fãrîmã de absolut
ªi sã avem ambii un contratimp.
Sã ne aºezãm faþã în faþã
ªi predestinare sã ne fie
Drumul înalt al dragostei.
Calculînd o intermitenþã,
Sã salvãm rodul iubirii.
Tãcerile tale fãrã seamãn
M-au coborît într-un cosmic izvor,
Suprem ºi imanent.
Am plecat spre Sine,
Sã fim faþã în faþã-
Tu eºti...
poezie de Lilia Manole
Adãugat de Lilia Manole
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi ºi poezii despre înãlþime, poezii despre tãcere, poezii despre salvare sau poezii despre astronomie
Elegie
Alerg desculþ
pe malul ce-aproape se surpã
prin ploaia ce cade sub formã de aripi.
E voluptatea ce-o încerc ca pe un refugiu
al uitãrii de sine!
Sub dealul astral, m-ademenesc
cãrãrile anotimpului din clepsidrã.
Pãºeºte uºor! Aproape de suflet
sunt livezile în floare, iar printre nori
zvâcneºte trena de mãtase
a amintirii.
In toþi, iubirea e neclintitul timp
ce lasa-n suflet,
o pasãre cu aripile-ntinse.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adãugat de Violeta Pasat
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre senzualitate, poezii despre pãsãri, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre flori
Semn 3
Tu nu-nþelegi cã cel mai greu e sentimentul?
Tu nu-nþelegi cã sentimentul unei pietre
o smulge ºi o zboarã ºi-o atârnã
ºi-o pluteºte?
Tu nu-nþelegi cã noi cãdem lãuntrul nostru?
Cã sentimentul de lãuntru
îl þinem greu, rãzbãtãtor prin pietre.
Tu nu-nþelegi aceasta?
Tu nu-nþelegi cã stelele în sine
sunt un lãuntru din lãuntul depãrtat?
Tu nu-nþelegi cã albul în desime
e negru împãrat?
poezie celebrã de Nichita Stãnescu din Noduri ºi semne (1982)
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Nichita Stãnescu despre zbor, citate de Nichita Stãnescu despre superlative, poezii despre stele, citate de Nichita Stãnescu despre stele, poezii despre negru, citate de Nichita Stãnescu despre negru, poezii despre alb sau citate de Nichita Stãnescu despre alb
Almée sã fie?...
Almée sã fie?... În primele ore albastre,
Se va distruge pe sine ca florile moarte în glastre...
În faþa superbei întinderi, în care simþi cum
Rãsuflã oraºul, enormã livadã-nfloritã acum!
E prea frumos, prea frumos! dar ºi necesar
- Pentru Pescãriþã ºi mult lãudatul Corsar,
ªi pentru cã mãºtile cele din urmã crezuserã încã
În sãrbãtorile nopþii pe marea curatã ºi-adâncã!
poezie celebrã de Arthur Rimbaud din Scrieri alese (iulie 1872), traducere de Petre Solomon
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre sãrbãtori, poezii despre piraterie, poezii despre ore, poezii despre oraº, poezii despre noapte, poezii despre mãºti sau poezii despre frumuseþe
Neînþeles
Am inteles, eºti meteoric
Sau zbori precum o frunzã-n vânt
Zbârlitã de un gând vremelnic
Peste o vreme, pe pamânt.
Te tot gândeºti cum în cãdere
Loveºti de ai sã poþi iubirea
Dar nu-i uºor când vântul pusnic
Îþi va ºopti und' þi-e menirea.
Tu te-ai gândi la o steluþã...
Ea e de sine stãtãtoare
ªi strãluceºte unde-i locul
Pe bolta veºnic lucitoare.
ªi cauþi drumul îndãrãtnic
Sã nu rãmai mereu un platnic...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre vânt, citate de Corina Mihaela Soare despre vânt, citate de Corina Mihaela Soare despre iubire, poezii despre gânduri sau citate de Corina Mihaela Soare despre gânduri
Anotimpuri in noi
Anotimpuri în noi nesfârºit vin ºi trec
precum generaþii;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri ºi seninuri,
tomnatice gânduri, îngheþ, înfloriri;
ºi iar generaþii,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri în noi.
poezie de Adriana Weimer
Adãugat de Adelydda
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre varã, poezii despre toamnã, poezii despre gheaþã, poezii despre calambururi, citate de Adriana Weimer despre calambururi sau poezii despre anotimpuri
Cuvântul
Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul sãu de început
prin care se naºte cunoaºterea de sine ºi de alþii
ºi se formeazã limba
cea dãtãtoare de viaþã.
Mãsoarã cu inima nesfârºitul
ridicându-se pânã deasupra lui.
În limbã creºte lumina ºi se revarsã
peste pãmântul dãtãtor de roade,
sub impulsul sãu întunericul se retrage
în moarte.
poezie de Nicolae Vãlãreanu Sârbu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
Vezi mai multe poezii despre luminã, poezii despre întuneric, poezii despre viaþã, poezii despre naºtere, poezii despre inimã, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaºtere