a se min�i pe sine �nsu�i

Elegie

Ceasul zorilor rumene,
Râul proaspăt, smerit,
Din ţarină lujerul ierbii
Prin paseri...

Poame pârguite primenesc
Sunetul înalt al fulgerului rebel!

Amândoi am dorit despărţirea?
Aidoma crimei se cutremură
Unealta trădării -- cât de puţini
Cunosc fapta-- partea de sine
Cerută jertfei!

Cum piere inima
În cel jefuit de iubire!
Ucigaşă vine uitarea
Cu singurătăţi de
Trandafiri sălbatici...

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez moştenit

Necontenit a tot trudit
Iubind profesie şi casă
Conştiinţa sa-i de neclintit
Un crez moştenit de-acasă.

Visele când dau năvală
Aduc faptul împlinit
Sufleteşte-i mulţumit
Ideal de-odinioară
Lupta pentru împlinire
El, a fost sigur pe sine!

Darul tău nestins de viaţă
Rămâne să-l porţi mereu
Azi, în plină dimineaţă
Generos înfrunţi ce-i greu!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu fiecare an, în spate se închide o uşă...
Între două surâsuri,
deschide-ţi larg toate cămările inimii,
apasă pe clanţă,
şi, măreaţă,
prietene drag,
ţi se va deschide o altă uşă...
Orologiul de la primărie va anunţa orele, minutele, secundele,
poate secolele,
noi să închinăm, la oră fixă, cupa ce vom avea-o în faţă,
pentru un an nou, cu bucurie şi speranţă,
în iubirea de sine şi de aproapele.

An Nou cu bine şi frumos!

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mecanică fină

înainte să intre
la filologie a dat la... mecanică
la maşini utilaje
profesorii
vorbeau cu o vraje
aproape poetică (?!) despre puterile strungului
despre subtilităţile frezei
despre buclele
şpanului răsfirat pe mormântul
omului veşnic
nou ridat de emoţii confuze
înainte să intre
mecanic şi trist
la o... facultate,-n sistem –
să admită
în sine tot golul
de aere
extrafine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Mai singur decât un pusnic din munţi.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu eşti gol, un gol anecoid,
ocupi un spaţiu şi un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în şirag, ca nişte vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi şi mâine, ieri şi niciodată se întâmplă fără tine.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

Tramvaiul nu avea şosete fiindcă nici eu
nu mai aveam pantofi.
Nu avea şine din calea mea
fiindcă
ceasul meu "Racheta" era pe orbita
încheieturii
unui trecător.
Urma să plecâm la mare dar eram
dezbrăcat
de cuvinte.
În tren ne-am aruncat trenul
pe un stâlp
izolat
Dumnezeu ne-a iertat de păcate
pe bancă
în gară
cu un şuierat insolat de cuvinte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la fericire

Dreptul la fericire
se cumpără cu lacrimi

Libertatea vine din partea Domnului
împilarea vine din partea oamenilor;

Odată cu muniţia,
soldaţilor li se înmânează
şi ordinul de a ucide;

Cine nu caută pacea
în toate drumurile vieţii lui,
nu va avea parte de ea;

Lupta cu monstrul,
cu monstrul din sine,
durează toată viaţa.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zâmbire

cu creierii pe faţă nu arăta foarte bine
cărţile scrise
cu pagini gândite în formă de şanţuri de colectare
a apelor rupte
la naşterea zâmbetului de sacrificiu
de sine au
lăsat urme citibile din oficiu (?!) - acel
supliciu al cu
tremurării ideii de spălare pe faţă cu celuloză, de
mască abia
ieşită de sub tipar cu o voltă sub vântul
luminilor
de control a fertilităţii cuvintelor afişate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extemporal

Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situaţie la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existenţa
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veşnici şi sacri.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde nu ştii

De unde nu ştii
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzeşte pământul
şi se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.

Stă printre oameni şi le oferă linişte
chiar şi când ei se neglijează.

Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoaşterea sapă în univers,

nu se opreşte din drum,

dar drumul e nesfârşit
şi nesfârşitul nu-i uman.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!