Ofera scaun

Libertine

trăiesc din ce îmi oferă fuga
în fiecare toamnă
bum
din mine picură ceva atât de puternic
mi se lipeşte de faţă şi creier
ştiu că urmează să fiu jupuită
de buclele mele încărcate de conştiinţă
sânul îmi creşte precum un sky-scraper
până la virgo sug galaxii &
îmi înfig mâinile în tranşeea neagră, internă
îmi fac loc să lovesc
fata cea nouă, oarecum tăcută
din cauza pierderilor neîncetate,
o manevrez ca pe o păpuşă dezertată
în faţa unui singur spectator
eu sunt mâna care o despică şi o aruncă mutilată,
eu sunt silueta libertine et robuste ce o atacă dinăuntru
următorului om care mişcă o să îi pun un penny în palmă
închide şi strânge

poezie de Ema Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretendenţi o mie

Pretendenţi o mie inima-ţi rănesc
Poeţi de doi bani, escroci ce jignesc,
Vânzători de cărţi ce-aprind fantezii,
Pictori ce pictează doar în culori vii.

Trompetişti cu steaguri ce flutură tare
Care îţi oferă lumi strălucitoare
Purtători de torţe, cioplitori în rocă
Ce îţi spun sonete până te sufocă.

Dar în pragul uşii, tu stai în lumină
N-auzi nicio voce, nu simţi nicio vină
Nu-s decât pereţi şi dureri şiroaie
Ce-ţi pătrund în suflet ca stropii de ploaie.

Stau în faţa ta, mâinile-s spre cer
Aur eu nu am, dar nici colţi de fier
Tot ce pot să-ţi dau, chiar de tac din gură,
E-un trup ce vibrează şi-o iubire pură.

poezie de Jeff Kurfess, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mari sunt pustiurile, şi totul este pustiu.
Câteva tone de pietre sau ţigle clădite nu sunt suficiente
Pentru a ascunde pământul, acest pământ care e totul.
Mari sunt pustiurile, mari şi pustii sunt şi sufletele -
Pustii fiindcă nu trece prin ele nimic decât ele însele,
Mari fiindcă din ele se vede totul, şi totul e mort.

Mari sunt pustiurile, o suflete!
Mari sunt pustiurile.

Nu am luat bilet pentru viaţă,
Am greşit uşa sentimentului,
N-au existat nici voinţă şi nici ocazie pe care să nu le pierd.
Nu-mi rămâne astăzi altceva, în ajunul călătoriei,
Cu valiza desfăcută aşteptând o aranjare a lucrurilor mereu
amânată,
Aşezat pe scaun înconjurat de cămăşi ce nu mai încap
nicăieri,
Nu-mi rămâne astăzi (afară de jena de a sta aşezat prosteşte
aşa cum stau)

[...] Citeşte tot

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între alfa şi omega

Sufletu-i o carte cu file de mister,
Labirint de arte, din cioburi de eter.
Dornic, levitează prin mii de galaxii,
Să primească darul ambroziei timpurii.
Corabia lui Isis o lasă ca tribut,
Şi primeşte-o viaţă - fantomă pe pământ.
Din catarge rupte, aduse de furtuni,
El îşi face scară, să iasă din genuni.
Se pierde într-un vis, în somnul neputinţei,
Renaşte din abis, cu harul biruinţei.
Ofrande el închină, în zbor de şoim hoinar,
Să nu fie-o umbră în focul din Tartar.
Pe altar, prinos - un totem cu stea -
Oferă veşniciei, din soarele lui Ra.
Şi sufletul devine un Alfa între sfinţi,
Precum şi un Omega al celor adormiţi.

poezie de Gabi Bărbulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devalizatori de-un neam de artă

Ar trebui să fiu, c-am har, un fortunat,
Că am coloana infinitului în moştenire,
S-o urc mereu şi să mă înalţ, fără oprire...
Să privesc tot, de acolo sus... apreciat!

Şi loc pe scaun aş avea, de rezervat
La masa lumii, de-aş tăcea s-ascult puţin
Şi-aş fi înţelept cu cei ce bine-mi vor, nu spin...
Se dă respectul... de se vrea un respectat!

N-am parte de acolade de plăcere
Şi am deschisă o poartă, de sărut,
Cu atâtea mâini întinse, ce-am avut...
Dar nu strâng pumn... de onoarea mi se cere.

Sunt un bogat, mic simbol de un neam
Sublimă artă, în toată lumea-n jur râvnită,
Dar prăvălesc simbolu-n praf, cu ţara mită
Plătind, pe "alese", bolovanii... Ce sărman!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpaga noastră cea de toate zilele

E un dezastru general, nu poţi să faci un singur pas,
Că te loveşte ca un par acest flagel întins şi gras.
De vrei să mergi în primării, c-o foaie, pentru-o aprobare,
Te umilesc de parc-ai fi un cerşetor la drumul mare.
Te poartă pe la zeci de uşi pentru-o-amărâtă de ştampilă
Şi stai la nu ştiu câte cozi, că-ţi vine să îţi plângi de milă.
Dacă-nsfârşit, cu chiu-cu vai, ajungi să intri-ntr-un birou,
Cu greu ţi-aruncă o privire, stă-nţepenit ca un tablou.
Cu greu îşi desclestează gura să-ţi adreseze un cuvânt,
Se-asează mai comod în scaun şi e atent de ai vreun gând...
Să scotoceşti prin portofel, să umbli pe la buzunare.
Tu simţi durere în tot corpul, de stat la coadă în picioare.
Şi te apucă nebunia, că ştii precis la ce gândeşte;
Mai rasfoieşte prin dosare şi peste ochelari priveste,
Îţi zice-aşa... cu nepasare: "Să treci mai peste-o săptămână",
Dar dacă-i pui pe masă"PLICUL", devine fiinţa cea mai bună.
Şi ca prin farmec s-a schimbat funcţionarul plictisit,
E-atât de zâmbitor, de- amabil, tu ştii că " PLICUL" l-a vrăjit.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam

Nascut am fost pe-acest Pământ
Cu-n rol necunoscut de sumbru,
Daca ştiam că-s oameni răi,
Pieream fără de urmă-n vânt.

În jurul meu doar semeni tâmpi
Făloşi, c-o mare aroganţă,
Dacă ştiam că sunt prea proşti,
Fugeam pe câmpi.

Le plac să-mpartă suferinţă
Să-şi vadă semenul plângând,
Daca ştiam că ei există,
Cerşeam credinţă.

Oferă vorbe otrăvite
Distrugătoare de destine
Să-şi poata ridica imperii,
Demult pierite.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înţeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin şi fără nori.
Între oameni vrem unire
şi înţelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
şi trăire împreună.
Pământul pe toţi ne ţine.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparţină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea de azi

m-ai alungat în nevinovata tăcere de azi
dorului strigăt pe de rost să-mi pot trăi revederea,
într-un regret de paradis umblător prin vis.
memoria paşilor tăi s-o regăsesc în rezonanţa depărtării
chiar dacă timpul răstoarnă inconştienţă şi rapsodic despică
pletele-mi în faţa păsării
cuprinsă de un tril pribeag pe fluida-mi eşarfă,
ce poartă conform viziunii mele
atomi plecaţi-n exacerbări de absolut.

m-ai alungat,
să învăţ a face adunări de clipe nesincrone
să-ţi salvez prefăcuta ta geometrie,
cu reverbere disproporţionate
şi cu emfaze furate din necheltuitul sentiment;
nederanjat chiar dacă tandra citoplasmă a tăcerii
mângâia sub glezne de scaun o trântire
de imaginaţie trecută-n viciu abuz,
cu zăbale căzute pe genunchi de sferă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângându-mi iarna-n palme

Prefer să-mi plângă iarna-n palme...
Şi-o voi ruga, să mă-ncălzească...
Si n-aş vrea să te superi...
Pentru concurenţa!
E rece ca şi tine...
Dar ea oferă viaţă,
Cu picuri mici de gheaţă,
Ce se topesc în palme!
Este speranţa, unei primăveri!
Prefer să-mi plângă iarna-n palme...
Să plâng şi eu de fericire.
Şi să mă simt din nou copil
Cu ochii doi la număr,.
Bătându-se ca fraţii... orbi,
Ce-şi picură amarul,
Cerându-şi drept şi vină!
Pentru o lacrimă neplânsă!
Prefer să-mi plângă iarna-n palme
Decât să simt amarul...
Iubirii neavute şi-a lacrimii neplânse!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!