Poezii despre Ofera scaun, pagina 23
Orizont
și totuși diminețile îmi oferă întotdeauna
o gamă largă de plăceri
scrisul în care te îndesesc cu ciudă
și convingere că asta e tot
de ce am nevoie pentru orgoliu și capriciu
troleibuzul în care oamenii vii
vorbesc despre lucruri obișnuite
oarecum ciudate pentru lumea mea singură
în care ești intrus
teroare și satisfacție
mă lasă obosit la delice d'ange*
micul dejun îmi trezește o stare
de bucurie improprie cînd eram copil
credeam că Dumnezeu are o burtă imensă
și într-o bună zi ne va mînca pe toți
și atunci cîntecul lui de fericire
s-ar fi așezat în trupul meu cu toată pacea
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireși de Mai
Cireși de Mai, cireși de Mai
Bine v-ati copt la noi pe plai
Florile le-ați lepădat
În fructe dulci le-ați transformat
Din frunzișul cel bogat
Cireșele -s de admirat
Acum de acolo ne zâmbesc
Să le culegem ne poftesc
Cu sărutările ne ademenesc
Buze coapte imbujorate
Pârguite în plin Soare
Inviorate de câte o ploaie
Ne așteaptă pe fiecare
Ne oferă și cercei
Sau câte un buchețel
Pentru a ne face tot cercei
Și multe seducții, fel de fel
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiul floral (sonet)
ECHINOCȚIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocțiale)
Străbat nămeți spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Și să alunge tristeți glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.
Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.
De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieții să umplem pocale.
Vom duce speranțe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă omului cu suflet bun
Mă-nclin în fața omului blajin
Ce cu răbdare, ajută un bolnav
Laudă ție, bunule creștin
Ești pentru lume un om brav!
De dăruiești din ce îți prisosește
La cei ce traiu-i tot mai greu
Laudă ție, ce faci e creștinește
Să te-ocrotească Dumnezeu!
În aceste vremuri, se poartă lăcomia
Mulți trăiesc doar pentru ei
Laudă ție, ce-ți place omenia,
Și lăudat să-ți fie frumosul obicei!
La toți ce știu a empatiza
Și-un zâmbet cald oferă în jur
Celor ce știu de jos a ridica
Laudă lor, că au sufletul pur!
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (30 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palpabil
Stau lângă sobă, îi dau frigul
C-altfel nu s-ar răci...
Mă chircesc cum covrigul
Și-aș boci...
Și-s cu capul în jos, țin un scaun pe dos
Să-mi vină minte
Din firele părului, ca lăncii ațos,
Ordonat până-atunci... Pierzându-mă-n prea mult cuminte.
Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,
O-nghite
Într-o seară de iarnă nefastă
Creându-mi ispite...
Sunt de mult 'n timp de beznă;
Trecut să-l câștig
Ca-n cartul de strajă-n cazernă...
Santinelă de frig.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaj, prieteni
(Stând și bând pe un scaun făcut din relicvele corăbiei lui Sir Francis Drake)
Curaj, prieteni, ne suflă-n pânze un vânt bun din pupa,
Întindeți toate velele, Steaua Polară far vă fie;
La revedere de-acum, pământ ferm, sus cupa,
Azi navigăm pe-o mare de băutură, plini de veselie!
Umpleți cu vin nou burduful în hrubele cârciumii,
Căci, iată, vom tăia curând cercul ecuatorului fierbinte:
Hei, flăcăi! După cum mi se-nvârte capul, luați aminte
Că nava a luat viteză, iar noi deja navigăm în jurul lumii.
Ce suflete meschine-au cei care stau acasă
În loc să bată mările, nenumărate țări străine,
Și să câștige varii experiențe sau, cu privire curioasă,
Să descopere lucruri și ținuturi noi, ca mine!
Dar ai grijă, ai grijă, te rog, bunule cârmaci, ca nu
[...] Citește tot
poezie de Abraham Cowley, 1618-1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În consecință
Corbii mi-au sfârtecat trupul
Și l-au pus, în fâșii, la uscat.
N-am uitat de catapeteasma prieteniei
Sub care
S-au strecurat lacrimi amare.
M-ar putea durea golul
Din carnea mea,
Dar mai tare mă doare
Remușcarea ce mușcă din voi.
Sângerez, în spațiul închis
Ce-mi oferă imunitatea cuvântului.
Mă dor de singurătate
Amintirile toate.
Mă dor amintirile despre voi,
Prieteni ce m-ați lăsat la nevoi.
Ați așteptat prada înjunghiată,
Ați petrecut
În anotimpul trădării.
Iudaice suflete cu înfățișare șireată!
Șleată slutită, călită de iadul
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire scăpata de sub cheie
Multe sunt pe umeri de femeie,
Casă și copii, și răutate,
Dorul de-a avea și-n vis o cheie
Să descuie ușa cu dreptate.
O dor brațele și trupul încordat
De nepăsarea vremii-nșelătoare,
E ca un ram cu fructe încărcat
Care se rupe pentru-a ei odoare.
Nu are timp vreodată ca să doarmă,
Nu mai are anotimp de vis frumos,
Inima îi este ruginită armă
Ce se-ntoarce împotriva-i dureros.
A-nvățat ca să trăiască veșnic
Cu greutăți pe umerii gingași,
Să-nvingă tăinuire de pomelnic
Scrisă pe ascuns de îngeri lași.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce există mame, care nu -și cresc copiii
Și- schimbul afecțiunii, oferă doar tristeți?
De ce plângând de foame, în loc să te hrănească
Te-ntâmpină cu-n jalnic, nemeritat dispreț?
De ce te lasă singur și neajutorat
Făcând cu bună știință asemenea păcat?
De ce atunci cand pleacă, nici nu privesc in urmă
Ci vor numai sa scape, de parcă-ai fi o ciumă?
De ce cu pașii repezi, în sens opus se -îndreaptă
Măresc distanța-n grabă, pe tine nu te-așteptă?
De ce au privilegiul să se numească mame
Când ele sunt de fapt doar simple șarlatane?
De ce nu se gândesc la tine nici o clipă
Când pe această lume tu ei i-ai fost sortită?
De ce.... De ce.... De ce?
poezie de Ramona Kovacs (2019)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un colț de cer
Pe un colț de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.
Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopțile ploioase ce în ferestre bat,
Îți voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colțul meu de cer, unde te-am gravat.
Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colțul meu de cer,
Cuvinte se preling ușor și se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.
Și nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colțul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viața îmi oferă
Te iubesc pentru că ești, semn de reper.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!