Poezii despre Ofera scaun
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru Ofera scaun în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Dup-un scaun
Dup-un scaun, aș ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Și-abur magic de cafea.
Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Și un sân dumnezeiesc.
Dup-un scaun, dezgolită
De păcate și trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre așternut.
Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită ești de haine
Și aștepți... să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un scaun, o petală
O bicicletă cu roți de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ți-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simți infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
nu mai sunt
decât o privire
am secat prin vara fierbinte din mine
nu mai am iubire
un fir de păr alb mă strigă
ei... ce-i cu tine?
mă uit pe geam și este întuneric
perdeaua... și ea se uită strâmb la mine
este acolo
un scaun, prin geamul de întuneric
îl vad
un gol și-un scaun, pe care
nu mai stă nimeni!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pun singur miere în ceai
îmi pun singur miere în ceai
ea stă cuminte pe scaun și mă privește
se miră că mâna nu-mi tremură
e atât de dimineață încât
în ochii ei soarele încape
numai cât să se mai lăfăiască o dată
apoi iese din mare
ea nu mai stă pe scaun dar mă privește
are mâinile reci și peretele
dintre noi a devenit transparent
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și textele în Mi-e dor
mi-e dor mi-e dor încă
de pegasul meu roșu
cu scaun negru
nu
se putea un altfel de scaun
oval și lunguieț coborât în față
din sângele gorgonei năs
cu
t - după tăierea capului de aluminiu
și oțel - zbura cadrul meu
metalic cu mine pe aripi zbura
plin
de orgolii pedalam, râvneam victorii
și mă trezeam la pământ
după ce era mușcat de vreun tăun
julindu-mi genunchii (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bal mascat
ne punem bărbi pe față ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răgușeală
tușim de la atâtea țigări ne punem
dinți galbeni
ne dăm jos dinții ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile
ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect
ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proști ne cred
terminați
ne vor plecați
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ganduri pentru un scaun
Un scaun, nu mai mult, dar cita viata,
Cita miscare el vede-n jurul lui
Si bucurii, si lacrime pe fata,
Dar mut, el nu le spune nimanui.
El m-a vazut la inceputul vietii
Cercind sa il dobor, neputincios,
Voind sa fiu la fel cu calaretii
Calare, sus pe calul lor focos.
Si mai tirziu, sezind pe el alene,
Cu gindul dus departe catre ea,
El m-a vazut si tine minte bine
De cite ori am plins durerea mea,
Sau fericit, zvicnind mereu din scaun,
Pindind venirea ei dupa perdea,
Cind aparea, saream la usa ca un
Copil voios ce-a capatat ce vrea.
Dar timpul trece, dragul meu prieten,
Nici tu, nici eu nu mai sintem ce-am fost.
Tu gemi usor cind doar m-ating de tine,
Eu pling vazindu-mi viata fara rost.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gioconda pe scaun
gândul mereu la capilarele sale rarefiate
scrutează o hartă de mâine pe care-o-nrămez
în s(p)ațiul
de lucru de-acum gioconda pare a fi
o regiune-autonomă (?!) materială și mată
în s(p)ațiul
de după-amiază femeia alcătuită - a mea sau a lor -
din râuri sub scaun puțin urinează
în s(p)ațiul
privirilor publice n-am de-ales și cedez
o parte din drepturile de coafor - peisagist
în... siajul
celebrului surâs tras pe scut cum ai t
rage un tricou cu repere logistice peste cap
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scaun cu spătar
Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toți cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obișnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Și cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un scaun de poveste
m-am așezat pe-un scaun de poveste
cu tălpile în iarba rourată
cu sete de lumină mă cațăr pe creste
în azurul zilei minunată
oasele-mi albe absorb căldură
cu soarele blând sedus de iubire
nervi se topesc în a razei nervură
lumina proaspătă pătrunde-n privire
frunza de arțar ca o inimă de copil
freamătă în sufletul meu obosit
tare mult aș vrea să dansez cadril
cu fluturii albi pe un colț de zenit
se transformă-n vers gândul pueril
mai am de trăit mai am de iubit
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >