Epigrame despre femeie poezie, pagina 23

Soaţa mea, femeie brici,
Dintre cele mai smerite,
Mă aşteaptă cu urzici
... negătite.

Doar torţa-i o cheie
Ce spulberă mitul
Că nici o femeie
N-aprinzi cu chibritul!

De-i alcoolică
Şi melancolică,
Facă-se pulbere
Vântul s-o... spulbere!

femeie: E-o problemă cam ciudată,
Pentru că ea, niciodată,
Nu se lasă rezolvată
Decât bine frământată.

Multe-a cucerit în viaţă
Prin diverse procedee,
Până când a lui femeie
L-a surprins cu o... fâşneaţă.

De când este acest neam
Vio e prima femeie
Premier, dar ca idee...
Mai bine nu o aveam!

O femeie prea frumoasă
Pe colege le-ntărâtă,
Că la toate le dă clasă
Şi ajunge-a fi urâtă.

Toată lumea o ştia,
Că n-a fost femeie rea...
O regret pe soacră-mea,
Dar, mai ales... pensia!

Evitând să se frigă,
I-a şi dat chiar la gioale:
L-a făcut mămăligă
Pe bărbatul ei moale.

Vecina-mi spune lapidar,
Că ea ar fi, ce mai idee!
Un supliment alimentar,
Când foame mi-e de o femeie!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 23 >

femeie poezie