Epigrame despre femeie poezie, pagina 22

femeie: Femeia-i o statuie vie,
Cu suflet cât un colţ de rai -
O ţii o viaţă-n colivie
Şi-o plângi abia când n-o mai ai.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Femeie, fi'ndcă te iubesc
Şi vreau mereu să-ţi fie bine,
Un singur lucru nu-ţi doresc:
Un soţ... ca mine.

Şeful meu cu cap pătrat
Şi cu mintea prinsă-n bolţuri-
Are mutră de bărbat,
Da-i femeie... pe la colţuri!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Săturat burlac să steie,
Unul s-a-nsurat, săracul,
Cu un înger de femeie,
Da-n curând a dat de dracul!

De-o întrebi de-a sa etate,
E surprinsă neplăcut:
"Precizaţi, dacă se poate,
În prezent sau în trecut?

femeie: Femeia-i îngerul din casă,
Chemare, visul ce clădeşte,
E floare gingaşă, frumoasă...
Păcat că se şi ofileşte!

Limbi străine multe sunt,
Ca bordeie şi-obiceie,
Unică pe-acest pământ
Este limba de femeie.

femeie: E cartea ce ne-am tot dorit-o,
Din vremea când eram băieţi;
Din scoarţă-n scoarţă am citit-o
Şi tot suntem analfabeţi!

Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la femeie poezie, popisteanu marius [din public] a spus:

Intre femeie şi carte, Evidentă-i interfaţa . De ea de vrei ca să ai parte, Să nu citeşti tu doar [...] | Citeşte tot comentariul

Sub această placă grea
În ţărâna cea străbună,
Zace o femeie rea
Ce-a murit de moarte... bună.

femeie: Eternă şi frumoasă,
E elixirul vieţii
Şi, de-ţi zâmbeşte-n casă,
E steaua dimineţii!

madrigal de Nicolae Brelea din Epigrame (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 22 >

femeie poezie