eternitate. din

Spirit

Sunt materialist convins
Din ani de şcoli, fără sfârşit...?!
Ce-i adevăr? Ce-am fost minţit?
De ce făclia mi s-a stins?

Aveam discipoli Engels, Marx,
Eram spălaţi pe emisfere,
Din cranii, devenisem sfere...
Eram un angrenaj, un ax.

Sunt o dovadă de "free mind",
Gândesc; nimic nu e "aquis"...
Pământul are morţi şi vii,
Şi viaţa, nu-i un simplu raid.

Am simţuri, gânduri, sunt amor,
Vărs lacrimi, râd, am zbor înalt,
Citesc din Schopenhauer, Kant...
Sunt un complet... Divin ador.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul vast al verii

sub cerul vast al verii trăiesc cu voluptate
toate clipele se-ndreaptă spre un vis
se nasc în mine gânduri despre eternitate
să nu pierd din memorii frumosul Paradis.

ţes în subconşient sublim material
broderia amintirilor să îmi alunge dorul
să trec în uitare învolburatul val
care poate să inunde fericirea, amorul.

ştiu ca timpul lucrează la rezistenţa mea
căci bătrâneţea vine cu-o seamă de probleme
Dumnezeu iubirea sigur mă va vedea
cum scot înţelepciunea din trăiri extreme.

sunt învăluită de-a razelor fină perdea
reflectă în suflet noiane de poeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Aud sunând pe caldarâm
cu paşi de lună ziua coborând
şi-n marea trecere răsună,
ziuă şi lună, ziuă şi lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternităţi în ziduri şi în nume
se-nalţă rar pe mapamond,
multe coboară-n veşnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un ţesut nedefinit
nu e direcţie să n-aibă
fractali nemărginiţi în infinit.
Cât veşnicia este clipa
când groaza bate a vieţii porţi,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărţi.
Cu paşi mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceţi dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simţiţi lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstraţi vie ca şi iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Şi de o iubire săţioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii constructive

poate doar inima ştie să preţuiască
cât de importantă e iubirea în viaţă
un paradis lăuntric ştie să construiască
cu armonii sangvine zilnic se răsfaţă.

în centrul visului aş vrea să mă ascund
în poemul iubirii scris pentru eternitate
unde e viu aleanul şi timpul nu-i imund
unde toate gândurile ajung nestemate.

îmi fac planuri de viaţă cu mari obiectice
sufletul meu să dăinuie în lumini iubitoare
marcată de credinţă cu stări constructive
revelaţii completate cu străluciri de soare.

escaladez firmamentul cu trăiri afective
sufletul să-mi contopec cu-o stea nemuritoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sufletului meu

Lumina sufletului meu
Nu-i în plăcerile deşarte
Ci-n Cel mai minunat Evreu
C-a biruit sinistra moarte.

Mă leagă de eternitate
Să pot vedea dincol' de nori
Când vin momente delicate
Îmi dă mai multe sărbători.

Pătrunde cu a ei candoare
Să cucerească tot ce am
Asta se cheamă cercetare
Să cred cum a crezut Avraam.

Fiinţa-mi simte uşurare
Când unda-i o atinge lin
Iar în necaz şi-n încercare
Mă-nseninează-al ei alin.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (27 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumini călăuze

extazul pur al timpului dezvăluie mistere
mă introduce-n taina ce leagă două lumi
accesul spre eternitate credinţă şi putere
cu truda sufletului de-a urma heruvimi.

prinsă în revelaţii stau la masa de scris
povestiri din viaţă le aştern pe filă
muza universului fereastra mi-a deschis
în cuget să pătrundă lumina versatilă.

găsesc întotdeauna drumul care mă încarcă
cu splendori din natură cu magie din cer
pe oceanul credinţei plutesc cu o barcă
cu vâsle aurite, vâslesc cu mult fler.

razele călăuze duios în mine se apleacă
să nu se simtă sufletul părăsit stingher.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divină

Nu-i luaţi femeii dreptul la iubire,
N-o ferecaţi în legi fără de sens,
Nu-i puneţi voal pe chip şi pe privire,
Femeia-i drumul bun nu contrasens

I-aţi interzis şi visul la tandreţe
Şi lacrimi calde i-aţi făcut cadou,
Pe care să le poarte în tristeţe
Dar ea rămâne sfântul bibelou

Ne poartă peste veacuri fără teamă,
Trudind din greu pentru acei ce-o mint,
Ce-o chinuie, deşi le este mamă,
Femeie... fără vină eu te simt

Tu ne suporţi la piept, eternitate,
Că n-aş putea ca altfel să îţi spun,
Mă rog la cer ca el să-ţi dea dreptate
Şi mii de rugi în suflet îţi adun

poezie de Adi Conţu (8 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragobete

m-am trezit din eternitate
sunt fericit că umblu
după femei mă ţin să le să
rut pentru oameni
m-am trezit să vă pup, doamnelor
cred că m-am demodat
umblu ne
bun de dragobete ca un vis
păgân conservat în fiecare sărut
dăruit sau ne
dăruit încă doamnelor
frumoaselor care doresc iubiri mistice
cu zmei şi inorogi
cai înaripaţi pierduţi în vise nespuse
umblu cu raţiunea derutată
de la vântul de primăvară
şi de la buzele sărutate cu ne
saţ după sărut
vă sărut pe toate, doamnelor
vine rândul tuturor

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii timpului

Paşii timpului puşi în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neştiut
şi ţin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.

Cocorii pun farmecul în vorbire
şi au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să laşi în urmă un muzeu.

Paşii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc paşii candorilor.

Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci laşi statui fără testamente
şi paşii adorm spre eternitate.

poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!